Circa 25.000 de persoane au fost ucise de Armata Romana in perioada 22 – 24 octombrie 1941, ca represalii pentru aruncarea in aer a comandamentului trupelor romane din Odesa. In explozie au murit 16 ofiteri – inclusiv un general – Ion Glogojanu, comandantul militar al orasului – 46 de soldati si subofiteri, patru ofiteri germani de marina si numerosi civili.

Context

Cucerirea Odessei a fost o operatiune mai grea decat s-a prognozat. Desi ordinul initial era ca orasul sa fie capturat “din mers”, trupele romane, slab echipate, cu mari lipsuri de armament si munitie, au avut nevoie de peste doua luni pentru a cuceri orasul. Pierderile au fost deosebit de grele: 92.545 de soldați (17.729 morți, 63.345 răniți și 11.471 dați dispăruți) fata de 41.268 de pierderi: 16.578 morți și dispăruți și 24.690 răniți, cat au raportat sovieticii.

In momentul in care trupele romane au intrat in oras, s-a dezlantuit teroarea. Soldatii romani au jefuit, ucis si violat:

„Teroarea a început încă din primele ore. În grup sau câte unul în parte ei dădeau buzna în apartamente sub motiv că erau în căutarea soldaţilor sovietici, a comuniştilor şi evreilor. Loviturile cu patul armelor şi bătaia sălbatică a tuturor, indiferent de vârstă şi sex, erau însoţite de ameninţări cu execuţia imediată. Tot ce vedeau ochii lor avizi era ticsit în graba mare în raniţele şi buzunarele lor.

La mare căutare erau ceasurile, brăţările, inelele, cerceii şi banii. Şi îndată, de parcă cineva îi fugărea din urmă, se năpusteau în apartamentele vecine, unde josniciile se repetau.

Strigătele lor exaltate de lăcomie şi de samavolnicie şi strigătele oamenilor înspăimântaţi de moarte,
care nu înţelegeau deloc limba română, umpleau toate casele, uliţele. Soldaţii îndrăciţi goneau după
femeile tinere şi le violau în grup, deseori sub ochii împietriţi de groază ai membrilor familiei”.
(Cf. Sergiu Nazaria, Holocaust: File din istorie: (pe teritoriul Moldovei şi în regiunile limitrofe ale
Ucrainei în anii ocupaţiei fasciste, 1941-1944), Chişinău, 2005, p. 158-159)

Explozia

Comandamentul militar al trupelor romane s-a instalat in fostul sediu al NKDV. Desi s-au primit rapoarte cum ca acesta fusese minat de sovietici, genistii care au controlat cladirea nu au gasit nimic. La ora 17.45, in ziua de 22 noiembrie, cladirea a sarit in aer.

În urma exploziei şi-au pierdut viaţa şi au fost răniţi un număr de 135 de militari români şi germani (79 ucişi, 43 răniţi şi 13 dispăruţi), printre care comandantul diviziei 10 infanterie, generalul Ion Glogojeanu, şeful de stat major, colonelul Ionescu Mangu, ofiţerii germani, căpitan de corvetă Walter Reichert, comandor
Herwart Schmidt, căpitan Valter Kern. Link

Autoritatile militare romane hotarasc represalii. Conducatorul statului, maresalul Ion Antonescu e de acord cu decizia. Prin ordinul nr. 561 din 22 octombrie, seful cabinetului militar al maresalului ordona sa se ia masuri drastice de represalii.

Ca urmare, încă în cursul nopţii de 22/23 octombrie 1941, comandantul diviziei a 10-a infanterie, generalul Trestioreanu, a ordonat represalii „imediate între care intră suprimarea celor aproximativ 18.000 evrei din ghetouri şi în fiecare sector de regiment – suprimarea a cel puţin 100 de evrei prin spânzurătoare în pieţe”48. În urma acestui ordin, pe parcursul zilei de 23 octombrie au fost executaţi aproximativ 5000 de evrei prin împuşcare şi spânzurare, oraşul Odessa devenind, potrivit mărturiilor unor martori oculari, „oraşul spânzurătorilor” Link.

Masacrul

Maresalul Antonescu emite ordinul 562 in care cere executia a cate 200 de comunisti pentru fiecare ofiter roman sau german ucis in explozie iar pentru fiecare soldat, executia a cate 100 de comunisti. In plus, se vor lua ostatici toti comunistii din Odessa, si cate un membru din fiecare familie evreiasca, urmand ca in cazul unui nou atentat sa fie ucisi toti ostatecii.

„Pe strada Karl Marx, dinspre gară, din partea unde se afla cealaltă spânzurătoare, sub supravegherea soldaţilor români se mişca încet o coloană alcătuită din vreo 20-25 de oameni. Se vedea că-şi bătuseră joc de ei cu cruzime. Hainele le erau numai zdrenţe, unii erau desculţi sau numai în ciorapi rupţi, cu capetele descoperite. Feţele le erau pline de vânătăi şi sânge…

În acea dimineaţă sângeroasă au fost executaţi, fără judecată şi fără anchetă, aproximativ 5.600 de oameni. Populaţia era paralizată, uluită. Au fost eliberaţi toţi criminalii care s-au aliat ocupanţilor. Aceştia
înţelegeau în mod individual «noua orânduială», care pentru ei însemna câştigarea libertăţii, răfuiala
cu duşmanii personali, reglări de conturi, violenţă”. [Cf. Sergiu Nazaria, Holocaust: File din istorie:
(pe teritoriul Moldovei şi în regiunile limitrofe ale Ucrainei în anii ocupaţiei fasciste, 1941-1944),
p. 161-162.]

Dupa uciderea a 5.000 de evrei, la 24 octombrie 1941, seful cabinetului militar al maresalului, a telegrafiat la Odessa:

„Telegramă cifrată nr. 563 Pentru generalul Macici”. Drept represalii, dl. Mareșal Antonescu ordonă:

1) Executarea tuturor Evreilor din Basarabia refugiați la Odesa.

2) Toți indivizii care intră în prevederile ordinului 3161 (302 858) din 23 Octomvrie 1941 care nu au fost încă executați, precum și alții ce li se pot adăuga vor fi puși într’o clădire minată anterior și care va fi detonată. Se va efectua această acțiune în ziua înhumării victimelor noastre.

3) Acest ordin va fi distrus după ce va fi fost citit.” Link

Rezultatul acestui ordin a fost un asasinat în masă ce a avut loc la 24 octombrie 1941. Aproximativ 22.000 de evrei (după alte surse numărul acestora s-a cifrat la 40.000 evrei52) au fost escortaţi de militari români aparţinând batalionului nr. 10 mitraliori din divizia a 10-a infanterie, conduşi de locotenentcolonelul
Nicolae Deleanu şi locotenent-colonelul de jandarmi Mihail Niculescu (poreclit „Coca-călăul”53) – care îndeplinea funcţia de pretor al oraşului – în apropierea Odessei, la Dalnic, unde evreii au fost înghesuiţi în 4 magazii. Aceste magazii au fost mai întâi mitraliate, iar ulterior incendiate pe rând cu excepţia
ultimei magazii care a fost minată şi aruncată în aer la aceaşi oră la care explodase clădirea comandamentului militar, adică ora 17.45. link

„Au fost masaţi până la refuz în patru magazii care au fost apoi nimicite pe rând, cu foc de mitraliere, puşcă, stropite cu benzină şi incendiate, cu excepţia ultimei magazii care a fost dinamitată. Vacarmul şi scenele înfiorătoare ce au avut loc depăşesc puterea de evocare: femei cu părul în flăcări, oameni răniţi şi
aprinşi de vii ieşeau prin acoperişul sau spărturile magaziilor incendiate, căutând înnebuniţi o scăpare.

[...] Cei dinăuntrul magaziilor, îngroziţi de chinurile morţii, încercau să evadeze sau se ridicau pe geamuri în mijlocul flăcărilor, implorând să fie împuşcaţi. Cei mai mulţi dintre ofiţerii ce erau la faţa locului erau impresionaţi la lacrimi de ceea ce erau nevoiţi să facă şi unii dintre ei abandonau poziţia, eschivându-se sau chiar ascunzându-se printre alţi soldaţi fără misiune” [Jean Ancel (ed.), Documents concerning the Fate of Romanian Jewry During the Holocaust, vol. VI, documentul nr. 26, p. 281-282.]

Pedeapsa

La procesul criminalilor de război de la Tribunalul Poporului din București (1946), unul dintre capetele de acuzare împotriva lui Ion Antonescu, Gheorghe Alexianu și Nicolae Macici a fost ordonarea represaliilor împotriva populației civile de la Odessa din toamna anului 1941. Pentru aceste crime au fost condamnați la pedeapsa cu moartea. Primii doi au fost executați prin împușcare la 1 iulie 1946 în închisoarea Jilava, iar lui Nicolae Macici regele Mihai I i-a comutat pedeapsa în închisoare pe viață. Link

In 1939, 31 de avioane model PZL P 23b au zburat din Polonia in Romania pentru a nu fi capturate de germani. 19 din avioane au intrat direct in serviciu, in Escadronul 73 din Flotila de Bombardament 3 (ulterior Grupul 3 Bombardament) Craiova.

Aparatele de zbor au luptat in batalia pentru Odesa, incepand cu 3 august 1941, au luat parte la batalia Stalingradului dupa care, cele ramase, au fost retrase in tara si folosite pentru antrenament pana in 1944.

Reconstituirea a fost facuta de Bracia Dudziakowie Film

Una din cele mai incredibile intamplari ale Razboiului Rece s-a petrecut la inceputul lunii iulie 1989: un avion militar rusesc, al carui pilot se catapultase, a continuat sa zboare din Polonia pana in Belgia, unde s-a prabusit peste o casa.

Incidentul s-a petrecut in dimineata zilei de 4 iulie 1989. Col. Nicolai Skuridin decoleaza cu MiG-ul sau 23 de la baza din orasul polonez Kolobzreg, situat la Marea Baltica. Zborul este unul de antrenament, nimic neobisnuit, doar rutina. In timpul decolarii, motorul pierde brusc din putere din cauza unei defectiuni. Pilotul considera ca altitudinea de 130-150 de metri nu este suficienta pentru a aduce avionul in siguranta la sol si decide sa se catapulteze.

Motorul, insa, nu se opreste iar avionul ramane in aer, pe pilot automat, indreptandu-se spre vest.

Avionul are la bord munitie pentru mitraliera de 23 mm. MiG-ul iese din spatiul aerian al Poloniei, trece in Republica Democrata Germana, intra in Republica Federala a Germaniei, unde este interceptat de doua F15 americane care au decolat de la o baza din Olanda. Abia cand MiG-ul a ajuns in spatiu aerian olandez, pilotii de pe avioanele americane au observat ca nu este pilotat de nimeni, insa n-au primit permisiunea sa-l doboare.

Franta a ridicat cateva avioane Mirage care sa intampine avionul rusesc si sa-l doboare in cazul in care s-ar fi apropiat periculos de zonele locuite. Nu mai este cazul, combustibilul aparatului sovietic se termina dupa 900 de km de zbor si avionul cade in Belgia peste o casa din localitatea Kortrijk, ucigand un adolescent de 18 ani.

Sursa foto

Actiuni politice dispuse dupa 25 decembrie 1989

b.1. Actiuni politice dispuse in perioada 26 decembrie 1989 – 31 decembrie 1990

Dupa executarea sotilor Ceausescu, noua conducere a statului, a dispus o serie de actiuni politico – economice, cu efecte daunatoare, actiuni din care se prezinta :

1 – Cu prima actiune dispusa prin D. L. № 1/26XII, au fost abrogate 13 legi, decrete si alte norme.

Cu aceasta actiune juridica oficiala, noua conducere a Romaniei a hotarat si :
− abrogarea Legii № 3/1982, privind participarea cu parti sociale ale oamenilor muncii din unitatile economice, la constituirea Fondului de dezvoltare economica si restituirea fondurilor respective ;

− abrogarea Legii № 1/1985 privind autoconducerea, autogestiunea economico – financiara si autofinantarea unitatilor administrativ – teritoriale ;

Prin abrogarea celor doua legi, Ion Iliescu a impus :

inlaturarea calitatii de co – proprietari de la patrimonial unitatilor economice, a celor 8 milioane de salariati;

inlaturarea obligatiei de administrare nationala a fortelor de productie pe teritoriul tuturor judetelor si localitatilor din tara, impreuna cu independenta economica a acestora;

inlaturarea posibilitatii de a introduce si de a se dezvolta o democratie autentica – romaneasca, in conducerea si functionarea unitatilor economice din tara noastra si a celor romanesti din exterior;

eliminarea posibilitatilor reale de crestere a nivelului material si spiritual al populatiei romanesti, cu dezvoltarea normala a satelor si oraselor noastre;

extinderea fara nici o opreliste si raspundere a desfiintarii patrimoniului national prin infractiuni economice ;
inlaturarea consultarii oficiale a salariatilor pentru aprobarea acestora de a renunta la calitatea de proprietari asupra unitatilor din economia romaneasca.

2 – In ziua de 27 decembrie a fost emis D. L. № 2 prin care au fost dispuse masurile :
− constituirea Consiliului F.S.N. din 145 membrii ;
− formarea in cadrul Consiliului respectiv a unui numar de 111 Comisii de specialitate ;
− infiintarea Consiliilor F.S.N. in unitatile administrativ – teritoriale, judetene, municipale orasenesti si comunale , organe ale puterii locale, ierarhic subordonate C.F.S.N., neexistand informatii oficiale nici pentru :
identitatea, profesiunea si functia detinuta anterior de cei 111 noi membri, in completarea formatiei nominalizata de Ion Iliescu, dupa transmiterea Comunicatului catre tara, la 22 decembrie ;
identitatea, pregatirea profesionala si functia detinuta anterior de membrii C.F.S.N. din :
− Comisia de reconstructie si dezvoltare economica ;
− Comisia pentru agricultura ;
lista obiectivelor cuprinse in programul celor doua comisii, si modul de realizare a acestora ;
activitatea desfasurata de cele 2.989 Comisii teritoriale ale F.S.N., formate din aproape 40.000 de membrii, pe plan local si raspunderile acestora pentru organizarea si desfasurarea activitatilor :
− economice, comerciale ;
− ocrotirea sanatatii ;
− invatamantul si cultura ;
− ocrotirea drepturilor cetatenesti ;
− asigurarea legalitatii ;
− mentinerea ordinei publice, in unitatile administrativ – teritoriale in care au fost constituite.

3 – In Monitorul oficial № 4 din 27 decembrie, a fost publicat Comunicatul C.F.S.N., privind :
− alegerea in functie de presedinte al C.F.S.N. pe Ion Iliescu ;
− prezentarea de catre presedintele C.F.S.N. a informarii ‘’ privind activitatea desfasurata si a masurilor luate in primele zile dupa declansarea luptei revolutionare ‘’, ramanand neclarificate oficial :
componenta formatiei politice F.S.N., care a hotarat alegerea ca presedinte a lui Ion Iliescu si documentul emis ;
continutul informatiei prezentata de Ion Iliescu, cu privire la masurile luate in primele zile dupa ‘’ declanşarea luptei revolutionare ‘’ ;
legalitatea emiterii in ziua de 26 decembrie a primului D.L., desi Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al C.F.S.N. 

4 – Cu D.L. № 4 din 28 decembrie a fost abrogat Decretul № 408/1985 privind unele masuri referitoare la apararea secretului de stat si la modul de stabilire a relatiilor cu strainii, ramanand necunoscute :
masurile referitoare la apararea secretului de stat, care au fost abrogate ;
motivarea abrogarii masurilor respective ;
avantajele aduse tarii noastre prin emiterea acestui D.L. 

5 – Prin Decretele № 6 si № 8 din 28 decembie, pesedintele C.F.S.N. a legalizat in principal :
− transfomarea Comitetului de stat al planificarii si aprovizionarii tehnico – materiale , in Ministerul Economiei Nationale ;
− numirea generalului Atanasie – Victor Stanculescu in functia de ministru al economiei nationale, nefiind publicate oficial informatii nici pentru :
structura organizatorica desfiintata si a celei noi infiintate, cu numarul de salariati si identitatea cadrelor de conducere ;
principalii indicatori economici transmisi in luna decembrie la C.S.P.A.T.M., pana la desfiintarea acestei institutii, macar pentru activitatile :
− productia industriala ;
− productia agricola ;
− comertul socialist si cooperatist ;
− comertul exterior – import-export ;
− rezerva valutara ;
gradul de indeplinire a contractelor de aprovizionare tehnico – materiala, la principalele produse ( utilaje si materii prime ) ;
statutul privind organizarea si functionarea noului minister condus de catre generalul Stanculescu ;
programul intocmit pentru normalizarea economiei nationale, prin obiectivele cuprinse la punctul 4 din ‘’ Comunicatul catre tara ‘’ , adica :
− restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei ;
− eliminarea metodelor administrativ – birocratice de conducere economico – centralizata, si
− promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice ;

6 – Tot in ziua de 28 decembrie, presedintele tarii prin Decretul № 20 a dispus eliminarea generalului maior Gusa Ghe. Stefan din functia de prim – adjunct al ministerului apararii nationale si sef al Marelui Stat Major – si inlocuirea acestuia cu generalul – colonel in rezerva, Ionel Stefan Vasile, fara sa se fi avut in vedere :
activitatea intensa si utila interesului national dispusa de generalul – maior Ghe. Stefan incepand cu noaptea zilei de 22 decembrie 1989, activitate prin care, in final, a oprit intrarea unor forte straine in tara noastra ;
diminuarea potentialului de conducere eficienta a armatei nationale, prin numirea in postul respectiv a unui general – colonel in rezerva, cu activitate si rezultate complet necunoscute.

7 – Presedintele tarii prin D.L. № 8 din 31 decembrie, privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in Romania a dispus in mod deosebit:

− in Romania este libera constituirea partidelor politice, cu exceptia partidelor fasciste sau care propaga conceptii contrare ordinei de stat si de drept in Romania.

In aceasta lege nu au fost incluse prevederi care sa contribuie la refacerea si intarirea tarii noastre, prevederi cum ar fi :
prevederea de interzicere si a partidelor comuniste ;
judecarea si condamnarea crimelor comuniste din tara noastra si a faptuitorilor acestor crime ;
obligatia refacerii traditiei romanesti si in special refacerea satelor noastre .

8 – Presedintele C.F.S.N. , prin D.L. № 9 din 31 decembrie a dispus abrogarea a 20 de norme legale, in care au fost incluse si :
− Legea № 17/1968, pentru reglementarea unor conditii de remunerare a salariatilor care indeplinesc functii de conducere tehnico – administrative si de specialitate ;
− Legea № 25/1976, privind incadarea intr-o munca utila a persoanelor apte de munca ;
− Legea № 3/1983 cu privire la Contractul – angajament ;
− Legea № 3/1989, privind interzicerea creditelor din strainatate ;

In cazul inlaturarii celor patru legi, nu au fost publicate informatii oficiale nici pentru :
motivarea neinfiintarii cumulului de functii renumerate, indiferent de locul de munca ;
motivarea abrogarii obligatiei persoanelor apte de munca, de a se incadra oficial intr-o munca utila ;
justificarea desfiintarii calitatii de proprietari ai mijloacelor de productie, de producatori si de beneficiari ai valorilor materiale si spirituale – a colectivelor de munca productive, din intreprinderi, centrale economice, ministere si alte organe centrale, precum si a comitetelor executive ale Consiilor populare judetene.
De asemeni nu a fost publicata sinteza privind gradul de indeplinire a angajamentelor individuale, la sfarsitul lunii noiembrie 1989, nici la ministere, organe centrale si de la centrale economice :
principiului economic, social si politic care a sustinut masura de reluare a creditelor din strainatate ;
situatia creditelor externe existente la sfarsitul anului 1989, in tara noastra.

9 – Cu D.L. № 10 din 31 decembrie, Presedintele tarii a dispus constituirea, organizarea si functionarea guvernului Romaniei, cu obligatii din care au facut parte :
− indeplinirea obiectivelor cuprinse in programul C.F.S.N. , asigurand executarea masurilor stabilite prin decrete adoptate de acesta ;
− publicarea in Monitorul Oficial a Hotararilor guvernului semnate de primul – ministru, neexistand informatii oficiale privind :
continutul obiectivelor cuprinse in programul C.F.S.N. care urmau a fi indeplinite de guvern ;
cazuri de neindeplinire de catre guvern a unor obiective din programul C.F.S.N. si justificarea neindeplinirii acestora ;
motivarea primului ministru pentru nepublicarea in Monitorul Oficial a unor Hotarari de guvern ;
recuperarea daunelor materiale provocate tarii noastre prin nepublicarea oficiala a unor Hotarari de guvern.

10 – Presedintele C.F.S.N., prin Decretul № 3 din 1 ianuarie 1990, a legalizat desfiintarea Consiliului central de control muncitoresc al activitatii economice si sociale, fara aducerea oficiala la cunostinta romanilor, macar a urmatoarelor informatii :
schema de organizare si efectivul de activisti din Consiliul respectiv ;
sinteza actiunilor intreprinse in anul 1989 in capitala si in judete ;
constatarile si propunerile prezentate de conducerea Consiliului respectiv, in anul 1989, conducerii centrale de partid si celei de stat ;
modul in care au fost folosite informatiile din documentele respective de noua conducere a tarii ;
activitatea depusa de activistii respectivi dupa incheierea anului 1989 .

Dustin Hoffman va interpreta roul unui roman, primar al Cernautiului in WW2, care a salvat viata a aproape 20.000 de evrei, nedeportandu-i in Transnistria, asa cum venisera ordinele de la Bucuresti. Cine a fost acest Traian Popovici, care a primit titlul de “drept intre popoare”?

La 70 de ani de la deportarea în Transnistria a evreilor români din Bucovina şi Basarabia, Dustin Hoffman a acceptat să joace rolul lui Traian Popovici, primarul care şi-a riscat pielea pentru a salva 20.000 de evrei din Cernăuţi, anunta AGEPRES.

Conform sursei citate, filmul este produs de compania canadiană Veni Vici Entertainment Inc. şi va purta, cel mai probabil, titlul “20.000 de sfinţi”, a cărei lansare, preconizată pentru 2012, va fi precedată de apariţia unei cărţi omonime. Traian Popovici, românul în a cărui piele va intra Dustin Hoffman, a fost declarat drept între popoare de Autoritatea Martirilor Holocaustului “Yad Vashem”.

Deocamdată nu se ştie dacă filmul se va turna chiar la Cernăuţi, însă dacă ar fi aşa, Dustin Hoffman ar ajunge pentru prima oară în ţinuturile româneşti, de unde provin părinţii săi, după cum a afirmat public de câteva ori. “Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu român’, a declarat el într-un interviu.

Traian Popovici, scurta biografie

“Traian Popovici s-a născut la data de 17 octombrie 1892 în satul Ruşii Mănăstioarei, pe atunci în Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria, astăzi localitate în comuna Udeşti, judeţul Suceava. Era fiul preotului Ioan Popovici şi strănepot al celebrului preot Andrei din Udeştii Sucevei, cel care, în anul 1777, a refuzat să depună jurământul faţă de noua stăpânire austriacă.

S-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Cernăuţi, pe care a absolvit-o abia la sfârşitul primului război mondial, obţinând ulterior titlul de Doctor în drept.

Când a început primul război mondial, a mers în România şi s-a înrolat în Armata română, luptând până la sfârşitul războiului.

În anul 1908, în timpul liceului, a trecut clandestin graniţa dintre Austro-Ungaria şi România, pentru a-l vedea pe Nicolae Iorga care vizita localitatea Burdujeni.

În perioada interbelică a lucrat ca avocat în municipiul Cernăuţi. După ocuparea Bucovinei de Nord, în iunie 1940, dr. Popovici s-a refugiat în oraşul Bucureşti, unde şi-a continuat îndeletnicirea de avocat” Sursa.

În anul 1941, conducătorul statului român, mareșalul Ion Antonescu i-a cerut să devină primar al orașului Cernăuți, dar Popovici a refuzat inițial, deoarece nu dorea să servească un guvern fascist. S-a răzgândit însă datorită sfaturilor primite de la prieteni.

Câteva zile de la declanşarea războiului, am fost chemat telefonic la Ministerul Afacerilor Interne, unde, la secretariatul general, mi s-a comunicat că sunt luat în vedere a fi trimis în Bucovina, cu calitatea de primar al Municipiului Cernăuţi. La nedumerirea mea cum s-a ajuns la această alegere în persoana mea,
mi s-a spus că dl. Ministru de Interne în urma referinţelor culese, s-ar fi oprit asupra persoanei mele, din tabloul celor ce i-au fost propuşi.

Sfătuit de prieteni şi pentru prestigiul bucovinean, am acceptat răspunderea de ajutor de primar.
Astfel an ajuns să fac parte din statul major al aparatului de funcţionari, îndreptaţi înspre Cernăuţi, cu un tren special, în seara zilei de 8 iulie [1941] Link.

Popovici, “jidovitul”

La data de 1 august 1941, guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Rioşanu, îl numeşte pe dr. Traian Popovici în funcţia de primar al municipiului Cernăuţi.

La 11 octombrie 1941 a fost invitat la guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Rioşanu, unde i s-a adus la cunoştinţă ordinul de evacuare a evreilor şi crearea unui ghetou evreiesc în Cernăuţi. Această acţiune urma să fie realizată sub conducerea Primăriei.

Câteva zile după instalarea mea ca primar, am avut ocazia să vorbesc într-o audienţa de lucru cu guvernatorul Rioşanu, asupra problemelor evreieşti. Decedatul guvernator îmi cerea să procedez la delimitarea unui cartier de oraş căruia voia să-i dea destinaţie de gheto. I-am expus punctul meu de vedere net şi iam
arătat enormitatea acestei măsuri medievale, raportată la gradul de cultură a evreimii cernăuţene, i-am arătat că din punct de vedere tehnic nu pot admite aspectul degradant al închiderii unei părţi din oraş în baricade de sârmă ghimpată şi în îngrădituri de scândură.

Larg cum era el în vederile sale europene, mi-a dat dreptate şi pentru ca să adormim vigilenţa preşedinţiei şi să liniştim impetuozitatea romanizatorilor, cărora le puţea oraşul a jidan, am găsit expedientul studierii
ghetoului. Urma să plece în Germania o comisiune prezidată de mine sau alt înalt funcţionar al primăriei, pentru ca la faţa locului, la Lublin, la Cracovia, la Frankfurt pe Main, să studieze organizarea
ghetourilor. Sursa

Condiţiile de viaţă din ghetou urmau să fie foarte aspre: s-a interzis părăsirea ghetoului după orele 18.00; spaţiile de cazare din ghetou nu puteau adăposti mai mult de 10.000 de persoane, dar cu toate acestea aici urmau să fie închişi 50.000 evrei.

El a refuzat să accepte ca acea parte a populaţiei oraşului să fie închisă între garduri cu sârmă ghimpată, subliniind faptul că populaţia românească nu trebuie să susţină politica şi măsurile antisemite adoptate în Germania nazistă. După lungi dezbateri, guvernatorul regiunii i-a acceptat punctul de vedere” Sursa.

Pentru ca Popovici a luat apararea evreilor, a fost poreclit “jidovitul”.

“Romaniazarea” Cernautiului

Din pacate, guvernatorul Rioseanu moare in urma unei operatii nereusite; inlocuitorul sau este generalul Corneliu Calotescu, fost secretar general al Ministerului de război, colaborator al Mareşalului, originar din Argeş şi chiar din acelaşi oraş Piteşti ca şi Mareşalul şi ca şi Vice-Preşedintele Consiliului de Miniştri. Acesta nu se sfieste sa aplice masurile de “romanizare” a Cernautiului.

Se succed măsurile restrictive împotriva evreilor, într-un ritm de cascadă. Interzicerea exercitării profesiunii – medicii evrei având dreptul numai la consultarea pacienţilor coreligionari – închiderea accesului pentru copii şi tineretul evreu la şcolile publice şi interzicerea funcţionării serviciului divin chiar şi la sărbătorile lor cele mai mari.

Lagărul 15 şi Curtea Marţială în plină activitate. Evreimea era îngrozită iar românii de bine rămâneau uluiţi în faţa acestei cascade de prigoană. După principiul exempla trahunt, încep şi alţi capi de autorităţi
în toate compartimentele publice a se lua la întrecere cu guvernământul. Sursa

Ghetto-ul

Generalul Corneliu Calotescu anunța decizia ca toți evreii din Cernăuți să fie deportați în Transnistria.

În acea zi de 10 octombrie am fost chemat la guvernământ, unde guvernatorul Calotescu mi-a pus în vedere să iau măsuri pentru ca brutăriile să coacă mai multă pâine, pentru a aproviziona populaţia evreiască ce trebuie să intre în gheto şi pentru ca la îmbarcarea ei în trenuri să pot da câte 4 pâini de om.

Aici, în cabinetul Guvernatorului, am aflat că se hotărâse deportarea în masă a evreilor din Cernăuţi. În acelaşi timp am aflat şi amănuntele cari priveau strângerea lor în gheto, măsurile de a se pune în seama statului, în siguranţă, avutul mobil abandonat locuinţe, ridicarea obiectelor de valoare ce le-ar avea asupra
lor, schimbul banilor, apoi îmbarcarea în trenuri de câte 50 vagoane, cu plecare sub pază militară, către punctele de frontieră Atachi şi Mărculeşti, pe Nistru, şi împărţirea lor în judeţele Transnistriei.

Surprinzător cum a fost de îndată încercuit aproape ermetic ghetoul cu sârmă ghimpată, cu porţi de lemn la ieşirile lui principale şi cu pază militară.
Nu ştiu dacă a fost scopul, dar efectul s-a văzut: mulsoarea oficială şi neoficială a proscrişilor. Ghişee ale Băncii Naţionale au fost înfiinţate pentru schimbul obligatoriu al valutei naţionale în ruble, pentru ridicarea valorilor, a bijuteriilor şi altor obiecte de valoare.

Sub pretext că sunt bine cu guvernatorul, cu comandantul militar sau cu primarul începe jecmănirea lor pe scară mare, de tot ce aveau asupra lor mai de preţ, ca monede de aur, bijuterii, pietre scumpe, covoare, blănuri, stofe, alimente de preţ (ceai, cafea, ciocolată, cacao) pentru a putea mitui sau a se „revanşa”
faţă de acei ce aveau de spus un cuvânt de salvare sau a determina o „exceptare de la evacuare”. Traficul de influenţă e în plină floare. O altă categorie de hiene sunt prietenii samariteni, care se oferă benevol a pune la adăpost toate „aceste bunuri, de a le feri de furt, de luare cu forţa, pentru a le păstra până la întoarcere
sau pentru a le încredinţa familiilor sau cunoscuţilor rămaşi în ţară.

De la 200 la 20.000

După discuții cu guvernatorul, acesta a acceptat ca Popovici să nominalizeze 200 de evrei care să fie exceptați.

Nemulțumit de concesia modestă care i se făcuse, Traian Popovici a încercat să vorbească cu Antonescu însuși, de astă dată argumentând că evreii erau de importanță capitală pentru economia Cernăuțiului și a cerut o amânare până când se găsesc înlocuitori pentru ei. El a argumentat că în situația deportării tuturor evreilor din oraș, producția de război a Cernăuțiului ar fi grav afectată.

Ca rezultat al insistenţei sale, i s-a permis să extindă lista, care cuprindea evreii clasificaţi după profesii (meşterii din toate ramurile de industrie, medicii, arhitecţii, inginerii, magistraţii, avocaţii etc.). În versiunea ei finală, lista cuprindea un număr de 20.000 de evrei, ale căror vieţi au putut fi salvate astfel. Link

In lipsă de tablouri oficiale de recensământ, pe categorii, pe diferite meserii, profesiuni, ocupaţiuni intelectuale
sau manuale, am căzut imediat de acord, ca acestea să şi le facă singuri evreii, cari se cunoşteau mai bine între ei şi cari aveau capii lor de bresle, preşedinţii corporaţiilor şi corpurilor din cari făceau parte.

În ce măsură au înţeles d-nii convocaţi să ne ajute, unii nevoind să înţeleagă că măsura reţinerii a fost dictată de Mareşal în considerarea unor mai înalte comandamente ale nevoilor în industrie şi refacere, alţii crezând că noi am fi autorii hotărârii de deportare, toţi la un loc criticând persoana mareşalului, unii pentru blândeţe, ceilalţi pentru câinie, aceasta intră în apanajul suferinţelor noastre personale. Am fost nevoiţi după două zile să ne dispensăm de acest fel de a vedea în colaborare, ca numai ne îngreuia opera.

Tot triind dosare si amanand deportarea evreilor, se face 15 noiembrie, data la care maresalul Antonescu da ordin ca evreii care nu apucasera sa fie deporatati, sa ramana in Cernauti.

După consumarea lucrărilor de deportare şi după exodul celor sortiţi plecării, a rezultat un număr de 16.569 persoane exceptate de la deportare la un număr de 5.619 autorizaţii revizuite pe capi sau membri de familie. La acesta se adaugă numărul celor ce au rămas în Cernăuţi cu aşa numitele „autorizaţii Popovici”,
urcându-se numărul total al evreilor rămaşi în Cernăuţi după recensământul biroului populaţiei în 16 decembrie 1941, la 19.689 suflete, iar după cartela eliberată de primărie în mai 1942, la 19.521.

Evacuat a fost exact un număr de 28.391 evrei. Acesta numai din oraşul Cernăuţi. Care este cifra celor ridicaţi din lagărele nordului provinciei şi din oraşele de sud nu aş putea preciza. Cred să fi fost cca. 50-60.000 suflete.

Dr. Traian Popovici a murit la data de 4 iunie 1946 în satul Colacu din comuna Fundu Moldovei (județul Suceava), fiind înmormântat în curtea bisericii din sat.

In 1922, la Alba Iulia, are loc ceremonia de incoronare a regelui Ferdinand si a reginei Maria ca regi ai Romaniei Mari. Traditia romaneasca spunea ca incoronarea sa aiba loc intr-o catedrala iar mitropolitul Miron Cristea ar fi dorit ca regele sa fie “uns” cu mir. Cu toate acestea, ceremonia de incoronare a avut loc in fata catedralei construite special pentru acest moment. Ce se intamplase?

Ferdinand devenise mostenitorul tronului Romaniei la 1889, Carol I neavand copii (unicul copil al celor doi, Principesa Maria nu a trait decat trei ani). Prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol este desemnat mostenitor, insa la 1880 acesta renunta in favoarea fiului sau, Wilhelm. In 1888, insa, Wilhelm renunta si el la tron, in favoarea fratelui sau mai mic, Ferdinand.

Un an mai tarziu, Parlamentul Romaniei il recunoaste ca print pe Ferdinand, insa nu-i cere sa se converteasca de la catolicism la ortodoxism ci doar ca viitorii copii sa fie botezati ordotox.

Ferdinand devine rege pe 12 octombrie 1914, la o zi dupa moartea lui Carol I. Ceremonia a avut loc la Palatul Regal din Bucuresti.

Ferdinand I presteaza juramantul constitutional. Principesa Maria este prezenta la ceremonie, purtand un voal negru. Membrii Parlamantului, in picioare striga : «Traiasca Regele ! Traiasca Regina !» La aceasta scandare, Regina Maria isi dezveleste fata. Link

Probleme de natura religioasa

Dupa razboi si dupa unire, se pune problema organizarii unei ceremonii in cadrul careia regele sa fie incoronat drept rege al Romaniei Mari.

Încă din vara anului 1921, mitropolitul primat Miron Cristea al României întocmise un tipic al încoronării regelui Ferdinand Reîntregitorul şi al reginei Maria, alcătuit după tradiţia ţaristă, a celei austriece, dar mai ales după literatura bizantină.

Dar iniţiativa lui a fost blocată de către nunţiul papal Marmaggi. La 9 septembrie 1922, trimisul papal spunea: “Voi face totul pentru ca mitropolitul primat să nu-l încoroneze pe regele catolic sau să-l ungă în vreun fel. Am trimis deja pe cineva la rege, pentru mediere, iar astă-seară vine domnul Brătianu la mine. Lumea se teme că voi pleca. […] Vor fi împiedicate încoronarea şi ungerea de către mitropolit”. Link

O incoronare prea civila

“A doua zi, în mediul catolic românesc se anunţase că, la ceremonia încoronării, ungerea nu va fi săvârşită, precum şi binecuvântarea coroanei. După un Te Deum, în biserica din Alba Iulia, cei doi monarhi urmau să iasă şi în faţa incintei să primească coroanele de la preşedinţii camerelor parlamentare. Apoi, regele îşi va aşeza singur coroana pe cap, urmând ca regina să o primească de la acesta. La 15 octombrie 1922, ceremonia s-a desfăşurat întocmai planului făcut de nunţiu. Prezent la ceremonie, arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Raymund Netzhammer, nota: “Încoronarea se petrecuse aşa cum fusese stabilit între guvern şi nunţiul papal, într-un loc public şi ca un act civil. Fusese civil, chiar prea civil! Încoronarea a fost o acţiune lipsită de sfinţenie, o acţiune fără nici un ideal şi la care episcopii şi preoţii [catolic, n.n.] nu au avut ce căuta!” Link

Pregatirile

“La 15 octombrie 1922, ora 9.30 soseste in gara orasului Alba Iulia trenul regal: Regale Ferdinand si regina Maria sunt insotiti de Regina Maria a Iugoslaviei, Regina Elisabeta a Greciei, Principele Mostenitor Carol si sotia sa Elena, Principele Nicolae si Principesa Ileana.

Familia Regala este intampinata pe peron de Presedintele Consiliului de Ministri, de Presedintii Senatului, Adunarii deputatilor, de membrii guvernului, inalti demnitari, generali, ziaristi si de o companie de onoare.

Se intoneaza inmul regal si li se ofera Suveranilor paine si sare. Cortegiul Regal se indreapta spre catedrala. Tot ceremonialul incoronarii Suveranilor Romaniei Mari este foarte fastuos. Mantia Reginei Maria este facuta dupa modelul celor bizantine, avand brodate emblemele tuturor provinciilor care formau Romania Mare, iar coroana era facuta de giuvaiergiul parizian Faliza.

O multime imensa se strange in fata catedralei din Alba Iulia construita anume pentru acest eveniment. Suveranii asista intai la o slujba religioasa celebrata de patriarhul Romaniei si de Mitropolitii provinciilor Romanesti”.Link

Ceremonia

“Serviciul religios a fost asigurat de către Miron Cristea, Patriarhul României, care a ţinut o Liturghie solemnă şi a sfinţit coroanele regale gata pregătite. In faţa clopotniţei a fost aranjată o scenă imbrăcată in pănză roşie, şi aici, pe un larg soclu roşu, s-a intins, cateva minute mai tărziu, baldachinul incoronării intreţesut cu brocart roşu şi galben pe un fond alb.

De la ieşirea din catedrală pană la scenă au fost aşternute covoare roşii. După terminarea serviciului religios, care a durat o jumătate de oră, alaiul incoronării s-a randuit spre baldachin, in faţă aflandu-se regele Ferdinand şi regina Maria, imbrăcaţi pentru ceremonie cu mantiile ţesute din purpură, tivite cu blană de hermină, cu fiii şi fiicele ei.

După ce işi aşează pe cap coroana de oţel, suveranul pune apoi coroana de aur pe capul soţiei sale ingenunchiate. Imediat salve de tun au anunţat că primul suveran al tuturor romanilor a primit consacrarea religioasă a funcţiei sale.

După ce regele a dat citire proclamaţiei sale de incoronare, insoţit de regină, trecand printre emisari, parlamentari invitaţi străini, s-a indreptat spre incăperile regale, salutand mulţimea”. Link

Regele Ferdinand moare la 20 iulie 1927 in Castelul Peleş de la Sinaia, de cancer la intestin. Pe 24 iulie, in tara au loc funeralii nationale. Cortegiul funebru strabate Bucurestiul iar slujba de inamormantare are loc la catedrala ortodoxa. Corpul regelui va fi ingropat la Curtea de Agres.

Imaginati-va ca un grup de irakieni inarmati ataca ambasada SUA de la Bucuresti si omoara cativa angajati dupa care cer eliberarea unor detinuti de la Guantanamo.

Cum ar fi numiti atacatorii? Teroristi. Dar daca grupul de oameni inarmati ar fi format din romani, ambasada in cauza ar fi cea a Romaniei iar actiunea s-ar petrece in 1955? Ei, bine, acei oameni ar fi numiti “eroi anticomunisti”!

Cam asa stau lucrurile cu atacul asupra Legatiei Romaniei la Berna, din data de 14 februarie 1955. Un grup de romani stabiliti in strainatate a atacat legatia, au impuscat soferul (care avea sa moara sase ore mai tarziu la spital) si au ocupat cladirea mai multe zile. La final, au furat mai multe documente din sediul legatiei si le-au predat politiei elvetiene.

In ciuda faptului ca au fost autorii unui atac cu mana inarmata si ca au impuscat mortal un om, membrii grupului primesc pedepse aproape simbolice: organizatorul atacului primeste patru ani, alti doi atacatori, intre care si cel care l-a impuscat pe soferul ambasadei – cate trei ani si sase luni iar al patrulea membru – un an si sase luni.

Diaspora romaneasca de atunci si extrema dreapta contemporana i-a considerat pe cei patru atacatori drept eroi anticomunisti. Cu toate acestea, exista indicii ca grupul a atacat legatia la initiativa unui serviciu secret occidental.

Unii istorici au sugerat că grupul a acţionat într-adevăr în folosul unui serviciu străin de informaţii, care dorea să găsească documente legate în mod special de programul de paraşutare a agenţilor români sub acoperire în ţările din blocul răsăritean. Link

Organizatorul atacului, Oliviu Beldeanu, ar fi fost recrutat de UDBA (serviciile iugoslvave de securitate) dupa care ar fi colaborat cu englezii si americanii.

Asaltul

În dimineaţa zilei de 15 februarie 1955, grupul s-a deplasat de la Konstanz la Berna, iar doi dintre membrii sãi au intrat în apartamentul şoferului legatiei, unde au gãsit-o numai pe sotia acestuia. După aceasta, membrii grupului au trecut la cercetarea discretă a documentelor din ambasadă..[3]

A fost anunţată poliţia elveţiană, clădirea legatiei fiind încercuită, dar nu s-a declanşat nicio intervenţie în forţă. Grupul atacatorilor a cerut eliberarea din închisoare a mai multor personalităţi române precum Dinu Brătianu. În noaptea de 15-16 februarie, Dumitru Ochiu a părăsit clădirea ambasadei, ducând cu el un număr de documente diplomatice, dar a fost imediat arestat de poliţia elveţiană. [5] Restul grupului s-a predat a doua zi. - Wikipedia

Capcana

Beldeanu a fost atras în Berlinul de Vest de agentul Securităţii Gheorghe Kehayoglu, grec originar din România, acelaşi care ajutase la răpirea istoricului Aurel Decei. Securitatea încerase să-l convingă pe Beldeanu să-i aducă în Berlin şi pe colaboratorii săi Chirila şi Ochiu, dar el a preferat să vină singur.

Înainte de a fi imobilizat, Beldeanu a reuşit să facă uz pentru apărarea sa de cele două arme de foc pe care le avea, rănind un ofiţer est-german, fiind la rândul lui uşor rănit în abdomen şi la un picior. Pe 2 septembrie 1958, Oliviu Beldeanu a fost adus la Bucureşti. A fost anchetat timp de un an, iar, în noiembrie 1959, un tribunal militar l-a condamnat la moarte. Pe 18 februarie, Oliviu Beldeanu a fost executat prin împuşcare la Penitenciarul Jilava. link

Cine a declansat al doilea razboi mondial? Evident, pentru fiecare din noi, care am studiat istoria in scoala dupa programele aprobate de diferitele guverne, raspunsul e simplu: Germania lui Hitler.

Asa sa fie oare? Un autor rus – Victor Suvurov – vine cu o teorie interesanta si argumentata: razboiul a fost declansat de Stalin. Suna ciudat? Cum, veti zice, sa fi declansat Stalin razboiul care a insemnat atacarea tarii pe care o conducea?

Erezie! Blestem! – vor exclama supravietuitorii Marelui Razboi pentru Apararea Patriei – asa cum este cunoscut WWII in Rusia.

Insusi autorul gaseste de cuviinta sa-si ceara iertare cititorilor rusi pentru indrazneala sa:

“Dacă nu sunteţi gata să iertaţi, nu mai citiţi aceste rînduri, blestemaţi-mă, blestemaţi cartea
fără s-o citiţi. Aşa fac mulţi. Am întinat ceea ce are mai sfînt poporul nostru, am întinat singurul lucru
sfînt care i-a mai rămas: memoria Războiului, a aşa-zisului „mare război pentru apărarea patriei”.
Iau această sintagmă în ghilimele şi scriu cu litere mici. Iertaţi-mă!

Eu demonstrez că Uniunea Sovietică este principalul vinovat şi principalul instigator al celui
de-al doilea război mondial. Uniunea Sovietică este participantă la cel de-al doilea război mondial
din 1939, din prima zi. Comuniştii au ticluit legenda că am fost atacaţi şi, din acel moment, a început
„marele război”.

Si daca trecem usor de aceste amanunte, ajungem la argumente:

“Să ne amintim că după primul război mondial Germania a pierdut dreptul de a mai avea o armată puternică şi armament ofensiv, inclusiv tancuri, artilerie grea şi avioane de luptă. Pe propriul lor teritoriu comandanţii germani au fost lipsiţi de posibilitatea de a se mai pregăti în vederea unor războaie agresive.

Însă Stalin, cu un scop anume, nu precupeţeşte mijloace, forţe şi timp pentru renaşterea puterii militare germane. De ce? împotriva cui? Desigur, nu împotriva lui însuşi! Atunci împotriva cui? Răspunsul este unul singur: împotriva restului Europei”.

Cartea “Spargatorul de gheata” poate fi descarcata in format PDF de aici.

V. SUVOROV – SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ
Traducere din limba rusă : Radu Părpăuţă
Editura POLIROM
B-dul Copou nr.3, P.O. Box 266, 6600 Iaşi Tel. Fax (032) 214100; (032) 214111
ISBN: 973-97108-2-4 Printed in ROMANIA
colectia HEXAGON

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (“Straja naţiunii”) au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri.