Un genocid “de bine”

1965-4

S-a vorbit foarte mult, zilele acestea, despre genocidul armenilor de acum 100 de ani. E un fapt care nu trebuie ascuns, trebuie discutat, asumat si facut tot posibilul sa nu se mai repete.

Secolul trecut a fost unul in care problemele politice si economice s-au rezolvat cu arma. Intr-un secol plin de confruntari, genocidul a fost la ordinea zilei. Fie ca a fost cel al armenilor ucisi de turci, al grecilor din Anatolia omorati tot de turci, al chinezilor din Nanking ucisi de japonezi, al polonezilor omorati cand de sovietici, cand de ucraineni, al ucrainenilor morti de foame sau al evreilor exterminati de nazisti, cam despre toate s-a vorbit, s-a scris, s-a consemnat.

“Lumea libera” s-a indignat de fiecare data si a cerut masuri, pedepse si compensatii.

Intr-un singur caz, insa, nu doar ca “lumea libera” a tacut, dar a si aprobat masacrul: genocidul din Indonezia, din anii ‘ 65-’66.

Dupa o lovitura de stat esuata, organizata de un grup numit “Miscarea 30 septembrie”, Armata da vina pe pe Partidul Comunist, unul din pilonii pe care se sprijinea presedintele Sukarno, si care este scos in afara legii.

Celelalte doua forte – Armata si Islamul – isi unesc puterile pentru a prelua conducerea. dar e nevoie de eliminarea comunistilor.

Partidul Comunist Indonezian (PKI) era al treilea din lume ca numar de membri. Sukarno crease o coalitie – (Nasakom – nationalism, religie si comunism), intre Armata, Islam si PKI cu care dorea sa guverneze tara. Insa, cresterea influentei PKI si eforturile partidului de a realiza reforma agrara au atras antipatia marilor proprietari de pamanturi si a clericilor musulmani care-si vedeau amenintata pozitia sociala.

Tentativa de lovitura de stat a Miscarii 30 Septembrie a fost exploatata de Armata, care a reusit sa convinga, printr-o abila campanie de presa, atat populatia cat si opinia publica internationala ca PKI a organizat puciul.

Armata a inceput sa epureze conducatorii militari si civili banuiti ca simpatizau cu PKI. Suporterii lui Sukarno din Parlament si Guvern au fost epurati si ei. Conducerea PKI a fost arestata iar unii membri executati rapid. 10.000 de activisti si lideri ai PKI sunt arestati in Jakarta si in provincia Jawa Barat.

Generalul Suharto, care a scapat cu viata din tentativa de lovitura de stat in care au murit cinci generali, incepe sa conduca tara, prin intermediul Armatei.

In Octombrie au loc primele masacre. Armata incepe sa organizeze si sa antreneze grupuri de civili pentru a “ucide comunistii”. In alte zone, locuitorii nu mai asteapta sa fie organizati de Armata si incep, din proprie initiativa, sa-i omoare pe membrii sau simpatizantii PKI. Catre finalul lunii, intra in actiune si grupurile de musulmani care vaneaza “ateistii” din PKI.

Daca in unele locuri comunistii si simpatizantii lor erau cunoscuti, in altele Armata cerea o lista de la capetenia satului. In Jakarta o lista cu 5.000 de nume de comunisti a fost furnizata Armatei de Ambasada Americana.

Nu au fost ucisi doar comunistii, ci si membri ai Partidului National Indonezian (de stanga) sau persoane care nu avau nici o legatura politica. In unele zone au fost ucisi chinezi pe motiv ca regimul lui Sukarno se apropiase prea mult de China; in alte zone preoti crestini si profesori au fost ucisi de tinerii musulmani.

Executiile se realizau prin impuscare sau decapitare. Corpurile erau, apoi, aruncate in rauri.

suharto

Reactia internationala a fost diferita. In vreme ce tarile comuniste au protestat si au incercat sa atraga atentia asupra genocidului, Vestul s-a facut ca nu vede.

Occidentului nu-i placuse directia in care dusese Indonezia presedintele Sukarno (care avea sa ajung in arest la domiciliu dupa ce Suharto va fi recunoscut de Parlament drept presedinte).

Presa americana avea titluri ca “Indonezia, speranta acolo unde n-a fost niciodata” (US News and World Report). Premierul australian Harold Holt declara: “Cu 500.000 pana la un milion de simpatizanti comunisti doborati, cred ca e momentul sa consideram ca a avut loc o reorinetare”.

Revista Time anunta masacrul drept “Cele mai bune stiri pentru Vest dupa multi ani in Asia”.

“Nimanui nu-i pasa ca au fost macelariti cata vreme erau comunisti”, declara Howard Federspie, ofiter in State Department Intelligence.

Exista indicii ca CIA a aprovizionat cu arme din Tailanda gruparile initiate de Armata indoneziana. Documente recente indica faptul ca SUA, Anglia, Australia si alte tari vestice au fost implicate in evenimentele din 1965, inclusiv in masacre.

Astazi, genocidul din 1965-1967 este tinut sub tacere in Indonezia. O comisie de ancheta infiintata de Parlament a fost interzisa de Inalta Curte. Cartile care trateaza subiectul au fost interzise, filmele au avut aceeasi soarta.

Se estimeaza ca in genocid au murit peste 500.000 de persoane.