Razboiul presei românesti, inainte de Marele Razboi

Intre 1914 si 1916 ambasadele principalelor tari combatante au subventionat masiv presa romaneasca incercand sa obtina simpatia opiniei publice. Germania, Franta si Anglia au platit ziare si publicisti care, prin articole, sa determine intrarea Romaniei in razboi de partea uneia sau alteia din cele doua aliante.

Izbucnirea Primului Razboi Mondial, in 1914, oferea Romaniei trei posibilitati: sa lupte alaturi de Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria), sa intre alaturi de Antanta (Franta, Anglia, Rusia) sau sa ramana neutra.

Doi ani, Guvernul a preferat neutralitatea. In culise, insa, se ducea o lupta intensa pentru orientarea tarii de o parte sau alta. Razboiul din umbra pentru cucerirea simpatiilor opiniei publice s-a dat prin intermediul ziarelor.

Pamfil Seicaru scrie, in “Istoria Presei”, ca legatiile Frantei, Rusiei, Angliei si Germaniei primisera fonduri pentru cumpararea de ziare, infiintarea unor ziare noi si pentru cumpararea oamenilor politici.

Ziarele Adevarul si Dimineata se orientasera spre Franta si Anglia. Dreptatea, Seara, Minerva, devenisera pro-germane.

Ziarul Moldova de la Iasi (apropiat de PP Carp) incepu o campanie anti-ruseasca, la fel si Opinia, din acelasi oras, ziar care fusese infiintat de Al. A. Badarau si Take Ionescu. Noua orientare a publicatiei a dus, de altfel, la departarea celor doi, Take Ionescu fiind un filo-englez.

Slavici – filo-german

In 1914 apare ziarul Ziua, de orientare pro-germana, infiintat de Ioan Slavici. Banii, zice Seicaru, ar fi venit de la Legatia Germaniei prin intermediul ginerelui lui Slavici.

Surprinzatoarea orientare a lui Ioan Slavici, un critic cunoscut al Austro-Ungariei, ar fi fost data de credinta ca, intre pericolul austriaco-german si cel rusesc, ultimul era mult mai mare pentru Romania.

Problema era, insa, ca orientarea politica a lui Ioan Slavici era exploatata de presa maghiara. Astfel ca romanii transilvaneni si bucovineni refugiati in Regat au declansat o serie de manifestatii de protest.

Pamfil Seicaru spune ca manifestatiile ostile din fata redactiei ziarului Ziua devenisera o obisnuinta. Exemplare din Seara, Ziua, Dreptatea sau Minerva erau arse in piata Teatrului National.

Un gazetar ardelean, pe nume Drumaru, crease un grup numit Garda Demnitatii Nationale, care se ocupa de manifestatii. Un an mai tarziu, insa, dupa ce a primit bani de la legatia germana, a inceput sa publice brosuri in care erau atacati refugiatii transilvaneni.

Tot in 1914 apare ziarul Steagul, finantat de Al. Marghiloman, de orientare pro-germana. Directorul publicatiei era C. Bacalbasa.

Lupta pentru Universul

Ziarul Universul fusese infiinat de un italian, Luigi Cazzavillan, in 1884. Ziarul devenise popular pentru ca introdusese faptul divers, ilustratia, scazuse pretul, aparea dimineata, in timp ce celelalte apareau la pranz, si era, vorba italianului “niti cu aia, niti cu aia”.

La batranete, Cazzavilan se casatoreste cu o tiganca sin tipografie, care ii cazuse cu tronc. Eleonora se ocupa cu pusul foilor in masina de tiparit. Dupa ce moare italianul, Eleonora Cazzavillan se casatoreste, in 1909, cu un marunt functionar, Nae Dumitrescu-Campina. Pamfil Seicaru relateaza ca acesta habar nu avea de presa, insa nota cu sarguinta, in fiecare zi, greselile de tipar.

In 1914 germanii reusesc sa ajunga primii la Universul. Intai au fost cumparati redactorii si, mai apoi, directorul Nae Dumitrescu. Interesul nemtilor nu era atat publicarea unor articole favorabile Germaniei, cat sublinierea victoriilor Puterilor Centrale sau a infrangerilor Antantei. Cu litere cat mai mari, pe prima pagina.