Razboiul presei românesti, inainte de Marele Razboi

Intra in scena Take Ionescu

Take Ionescu se ocupa cu propaganda pentru Anglia si Franta. Era consilierul Guvernului englez pe probleme romanesti si ambasadorul britanic primise instructiuni precise sa nu-i iasa din cuvant.

Pentru a contracara influenta germana de la Universul se foloseste de avocatul ziarului, Stelian Popescu. Acesta ii castiga increderea Eleonorei, si-i povesteste aventurile sotului ei, Nae Dumitrescu, care o insela frecvent.

Stelian Popescu obtine un contract de arenda al ziarului atsfel ca il indeparteaza pe Nae de la conducerea publicatiei. Insa, Nae si Eleonora se impaca. Vor ziarul inapoi. Se ajunge la Tribunal iar avocatul lui Popescu este chiar Take Ionescu.

Pana la terminarea procesului, Tribunalul numeste drept custode la Universul un general iesit la pensie care incepe sa scrie articole pro – franceze si pro-engleze.

Se pare ca, in final, Eleonora ar fi castigat procesul. In iulie 1916, insa, balconul de fier de la vila in care locuiau proprietarii ziarului Universul se prabuseste cu tot cu Eleonora. Femeia moare iar, ulterior, Stelian Popescu rascumpara drepturile mostenitorilor pentru ziar.

“Erau in joc nu un contract de arendare ci interese politice mult mai mari. O luna mai tarziu, Romania intra in razboi contra Puterilor Centrale” – concluzioneaza Pamfil Seicaru.

A fost un atentat pus la cale de servciile secrete romanesti? Nu vom sti.

Balacarelile lui Arghezi

Revista lui N.D. Cocea, Facla, primise bani de la francezi si cumparase o tipografie. Evident, revista ducea o propaganda virulenta anti-germana.

Tudor Arghezi, vechi prieten de-al lui Cocea, pe care acesta il lansase in 1910, primeste bani sa scoata revista Cronica, cu Gala Galaction director.

Odata cu banii primeste si ordinul sa-l atace pe Cocea. Incepe una din cele mai oribile balacareli de presa. Arghezi il ataca pe Cocea, dezvaluind legaturile sale homosexuale (care, in parte erau deja cunoscute, Cocea insusi declarand in fata unui judecator care ancheta atacul din gelozie a unui servitor asupra unui amic: “Nici un articol din codul penal nu mã împiedicã sã dau sezutului meu folosirea care-mi place”.

De atacurile lui Arghezi nu scapa nici sora lui N.D. Cocea.

In replica, N.D. Cocea, aminteste ca o fotografie nud a lui Arghezi s-ar gasi pe biroul unui homosexual notoriu (Al. Bogdan – Pitesti, directorul ziarului Seara), ca mama sa e unguroaica si ca a fost bucatareasa.

Polemica a coborît toate treptele trivialitãtii, mamã, surori, nimeni si nimic nu a fost menajat; talentul nu mai servea pentru a da o cît de sumarã tinutã cuvintelor alese cît mai crude în brutala lor vulgaritate. O respingãtoare bãlãcealã în haznalele intimitãtii descoperite în plinã zi, si fãrã sã aibã, cel putin, scuza – penibilã – a unor convingeri, care se înfrunta cu o neînduplecatã urã; un simplu dialog de chivute pe un maidan. Acest spectacol a dãunat si lui Arghezi, si lui Cocea.
Controversa pentru care scoteau revistele: alãturi de Franta sau alãturi de Germania nu mai exista, paginile serveau la o simplã întrecere în zvîrlirea cãldãrilor cu lãturi. Pamfil Seicaru – Scrieri din exil

Sa concluzionam ca, pana la 1916, opinia publica a fost pregatita in directia unei aliante cu Antanta. Atat de puternic devenise sentimentul anti-german, incat studentii l-au luat la bataie pe profesorul Vasile Pârvan, fondatorul scolii române de arheologie, pentru ca manifestase simpatii pro-germane. Desi lucrul era de inteles, avand in vedere ca Pârvan studiase in Germania.