Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (VI)

Regimul autoritar – Ion Antonescu – 23 I 1941-23 VIII 1944

antonescu După acţiunea de înlocuire a formaţiei legionare din conducerea locală şi a unor membri din conducerea centrală, începută în dimineaţa zilei de 20 ianuarie 1941, Conducătorul Statului, Ion Antonescu, în cele 1307 zile de guvernare, a participat la însemnate evenimente, a căror fond a rămas necunoscut, timp de peste 60 ani.
Deasemeni nu există informaţii şi pentru câteva realităţi de ordin personal ale şefului statului.

In cele două categorii de probleme, fac parte şi următoarele :

a – Probleme de familie
1 – Mareşalul Antonescu a avut relaţii apropiate, de şcoală şi de familie cu evrei (25-166) în special cu :
– dr. Filderman, fost coleg de şcoală ;
– avocatul său, Zimmer ;
– evreii din ramuri colaterale ale familiei sale, rămânând necunoscute :
vizitele oficiale şi neoficiale acceptate de şeful statului, fostului său coleg dr. Filderman şi conţinutul vizitelor respective ;
acţiunile întreprinse şi susţinute de avocatul Zimmer, pentru clientul său ;
istoricul evreilor din ramurile colaterale a familiei Antonescu şi componenţa acestor ramuri.

2 – Soţia Şefului Statului, Maria Antonescu, a fost căsătorită mai înainte cu un evreu francez, şi s-a ocupat un timp cu viaţa din tripou (25-484), viaţă personală din care nu se cunoaşte :

profesiunea fostului soţ şi motivarea despărţirii ;
activitatea depusă în tripou, şi unde era amplasat acest local.

b – Probleme legionare

Pentru înlăturarea de la conducerea statului a Mişcării Legionare şi pentru desfiinţarea acesteia, şeful statului a dispus şi următoarele măsuri :

1 – În dimineaţa zile de 10 ianuarie 1941 generalul Ion Antonescu, a prezentat în Consuliul de cabinet, următoarele informaţii politice :
– ţara este bolşevizată ;
– au intrat bolşevicii în Mişcarea Legionară, iar după 10 minute a plecat (47-58), susţinere pentru care nu sunt informaţii nici pentru :

părţile principale ale ţării care au fost bolşevizate;

identificarea cadrelor legionare de conducere şi a formaţiilor coordonate de acestea, care în realitate erau bolşevici.

2 – După înlăturarea de la guvernare a Mişcării Legionare, şeful statului cere arestarea ,numai în primele două zile, a 8000 de membri din această formaţie politică (29-112), neexistând date oficiale pentru:

numărul total al legionarilor arestaţi după 20 ianuarie 1941;

lista legionarilor condamnaţi la moarte, şi motivarea acestor sentinţe judecătoreşti.

3 – În luna iulie 1942, şeful statului a ordonat trimiterea pe front a legionarilor din închisoarea de la Sarata, care au cerut să lupte (29-118).

Din cei 15.000 de intelectuali legionari plecaţi pe front, după terminarea ostilităţilor, s-au întors acasă numai câteva zeci, din care: Radu Gyr, Virgil Carionopol şi Şerban Milcoveanu (48-256), acţiune patriotică pentru care nu sunt cunoscute:

efectivele de legionari rămase în închisori după plecarea pe front a celor 15.000 de membrii ai formaţiei politice respective;

efectivele de legionari căzute în luptele duse în răsărit;

gradele militare şi decoraţiile oferite legionarilor care s-au jertfit pentru ţară ;

lista nominală a legionarilor care s-au întors de pe front, gradul şi decoraţiile acordate.

c – Probleme ale evreilor din România

În regimul de exploatare comunistă cât şi în cel postcomunist din ţara noastră, nu au fost publicate oficial informaţii necesare pentru clarificarea unor probleme de fond privind comunitatea evreilor din România, in special din timpul celui de al II-lea război mondial, probleme din care fac parte:

1 – Lipsa unei documentaţii oficiale bine pusă la punct, cât mai aproape de adevăr, cu privire la pierderile suferite de populaţia evreiască a ţării în perioada domniei lui Ion Antonescu (49-108) în mod deosebit pentru:
pierderile de vieţi omeneşti, totale, şi daune materiale.

2 – În cadrul obligaţiei oficiale a Centralei Evreilor din România a făcut parte şi cea privind « înfiinţarea şi ţinerea la curent a fişierului şi a foilor matricole, ale tuturor evreilor din România » (50-48), rămânând nepublicate oficial :

numărul familiilor şi a membrilor acestora în perioada : 1 ianuarie 1940 – 23 august 1944;
numărul naşterilor şi a deceselor în aceeaşi perioadă;
numărul celor plecaţi şi a celor veniţi în România în timpul celui de al II-lea război mondial.

3 – În vara anului 1940 au plecat din ţara noastră în Basarabia şi în Bucovina de Nord, ocupate de sovietici, peste 200.000 de evrei (25-105), acţiune politică pentru care lipsesc informaţii oficiale şi pentru :

autoritatea română care a emis documentele de plecare din ţară a evreilor respectivi, numărul şi localităţile de unde au plecat ;

punctele de frontieră română pe unde au trecut aceşti evrei şi efectivele de evrei înregistrare la aceste puncte.

4 – În timpul războiului, Centrala Evreilor din România, a participat la finanţarea acestor cheltuieli cu un aport însemnat, însă după anul 1944 a apărut o diferenţiere privind volumul fondurilor în cauză, adică :

– autorităţile române au recunoscut o finanţare de 6 miliarde lei de către evrei ;

– unele personalităţi evreieşti au susţinut că finanţarea respectivă reprezintă numai 731 milioane lei (25-201), rămânând neclarificate :

volumul real al fondurilor asigurat de comunitatea evreilor pentru completarea cheltuielilor de război ale ţării noastre ;

explicaţii din partea autorităţilor române sau evreieşti, în cazul când susţinerile făcute nu sunt reale.

5 – În timpul luptelor din vara anului 1941 odată cu retragerea din Basarabia a armatei sovietice, au fugit spre est 100.000 – 130.000 de evrei (51-280), părăsire de domiciliu pentru care au rămas necunoscute :

efectivul real al evreilor care au plecat din Basarabia şi Bucovina de Nord, cu armata sovietică în retragere – pe localităţi ;

motivarea părăsirii propriilor domicilii de către evreii respectivi.

6 – În iunie 1944, a fost constituit semioficial un serviciu « de emigrare » condus de A.I. Zissu, care urma să aibă legătură permanentă cu comisarul general pentru problema evreilor, Radu Lecca (51-285), formă organizatorică pentru care nu au fost publicate informaţii privind :

efectivul de evrei organizat pentru emigrare, până la căderea regimului Antonescu ;

efectivul de evrei care a emigrat în aceeaşi perioadă.