Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (V)

11 – Joi, 28 noiembrie 1940, a fost ziua împuşcării profesorului Neculai Iorga şi a economistului Virgil Madgearu de către formaţia de 7 legionari condusă de Traian Boeru, director la Institutul Naţional al Cooperaţieii (43-76,82), fiind ţinute sub regim de secret oficial :

hotărârea instanţei de judecată în cazul celor două omoruri făcute de cei 8 legionari;

contribuţia unei puteri străine pentru executarea fostului consilier regal Neculai Iorga şi a ţărănistului Virgil Madgearu;

cum au plecat din ţară cei 8 legionari şi viaţa acesrora după terminarea războiului.

12 – Despre uciderea şi atârnarea unor victime în cârlige din Abatorul capitalei în timpul ostilităţilor din ianuarie 1941, au fost publicate informaţii contradictorii, unele din acestea fiind cuprinse într-o lucrare, din anul 1997 (44-77) care susţine:

– la Abatorul oraşului Bucureşti au fost găsiţi asasinaţi 13 evrei, alti 2 grav răniţi, au supraveţuit masacrului. Dintre cei asasinaţi Millo Beiler şi fraţii Rauch au fost găsiţi cu păntecele spintecate şi intestinele legate de gât în chip de cravată. Celelalte cadavre de la Abator erau agăţate în cârligele măcelăriei.

In acelaşi an, a fost publicată altă lucrare (46-178,179), care prezintă :

– dezminţirea medicilor veterinari şi a funcţionarilor de la Abatorul Capitalei, că au fost ucişi evrei;

– asumarea răspunderii de către salariaţii respectivi pentru dezminţirea prezentată de ei.

Pentru stabilirea adevărului în problema respectivă sunt necesare :

reanalizarea oficială a conţinutului dosarului penal « Abator » ;

cercetarea realităţii faptelor susţinute în cele două lucrări editate în anul 1997 ;

publicarea oficială a rezultatului cercetării actului de violenţă şi ucidere susţinut că au fost înfăptuite în timpul « rebeliunii ».

13 – Academicianul Mihail Sadoveanu, în 1941 a depus o cerere pentru înscrierea sa în Mişcarea Legionară (27-660), preferinţă politică pentru care nu există informaţii măcar pentru :

motivarea înscrisă de academician în cererea pentru solicitarea calităţii de membru al formaţiei politice respective ;

poziţia conducerii Mişcării Legionare faţă de cererea făcută de Mihail Sadoveanu de a-i deveni membru.

14 – Începând de luni, 20 ianuarie 1941 la conducerea unor instituţii de stat au avut loc următoarele evenimente politice :

– înlocuirea ministrului de interne legionar, generalul Petrovicescu, în dimineaţa zilei de 20 ianuarie (43-116) din dispoziţia conducătorului statului, fără decret ;

– marţi, 21 ianuarie a venit rândul prefecţilor şi chestorilor legionari din toată ţara să fie chemaţi în capitală în vederea unor importante consfătuiri economice, fiind înlocuiţi cu ofiţeri (43-119) ;

– în seara zilei de 21 ianuarie, situaţia se stabilizase în favoarea legiunii. Capitala, Ardealul, Banatul, Moldova şi Dobrogea erau controlate de legionari (43-125) ;

– miercuri, 22 ianuarie, mulţimile de la sate invadaseră capitalele de judeţe, mărind cu prezenţa lor masivă capacitatea de rezistenţă a Legiunii (43-126) ;

– spre miezul nopţii zilei de 22 ianuarie, a fost primit ordinul lui Hitler, pentru a fi încetată orice rezistenţă (43-129) ; în dimineaţa zilei de 23 ianuarie 1941, ora 5, Horia Sima a ordonat, să înceteze rezistenţa şi intrarea legionarilor în viaţa normală (43-129) ;

– în dimineaţa zilei de 24 ianuarie, şeful statului a ordonat armatei deschiderea focului pe străzile principale ale capitalei şi asupra clădirilor publice deţinute de această formaţie politică, fiind secerate 800 de vieţi omeneşti (43-131).

Evenimentele politice care au avut loc în România în perioada 20-24 ianuarie 1941, au fost prezentate oficial ca fiind acte de rebeliune desfăşurate de legionari, ocolindu-se următoarele realităţi :

înlocuirea nelegală a ministrului de interne legionar, în dimineaţa zilei de 20 ianuarie ;

înlocuirea nelegală a prefecţilor şi chestorilor legionari, în dimineaţa zilei următoare ;

populaţia civilă adunată în oraşe şi formaţiunile legionare nu au întreprins acţiuni împotriva militarilor şi a instituţiilor statului;

formaţiile legionare depuseseră armamentul şi erau în curs de părăsire a sediilor în ziua de 24 ianuarie;

acţiunile politice şi militare desfăşurate în perioada 20-24 ianuarie 1941au fost organizate de şeful statului generalul Ion Antonescu şi în consecinţă acestea nu pot fi considerate ca fiind o « rebeliune legionară ».

15 – Istoria românească postbelică, i-a creat Mişcării Legionare o imagine de Coloana V-a nazismului şi de forţă politică afiliată necondiţionat blocului puterilor totalitare de dreapta (45-32), poziţie transmisă societăţii române, fără să fie susţinută cu argumente măcar pentru :

dovada, privind calitatea de membru al formaţiei legionare române la coloanaV-a nazistă ;

volumul fondurilor primit de la această coloană ;

conţinutul actului de afiliere necondiţionată blocului totalitar de dreapta şi rezultatele concrete ale acestui act politic.

16 – Implicarea elitei intelectualităţii române în Garda de Fier, e o adevărată problemă care nu a fost rezolvată. Mai este o sursă de confuzii şi astăzi. Însă în spatele numelor celebre ale unor intelectuali se află chipurile anonime ale celor 272.000 de militanţi căt număra Garda de Fier în decembrie 1937 (34-11).

Despre această realitate din politica ţării noastre, nu au fost prezentate oficial până în prezent :

tabelul nominal cu elita de intelectuali din ţară şi din afară, care au fost membri sau susţinători ai Gărzii de Fier ;

activitatea desfăşurată de elita respectivă ;

lista intelectualilor legionari scoşi din funcţie, arestaţi şi condamnaţi în timpul regimului Antonescu.

17 – În programul Gărzii de Fier alcătuit în anul 1930 au fost incluse şi :

– angajamentul solemn de a stărpi hoţia, şi,

– a introduce cinste şi onoare în gospodărirea averii ţării şi a oricărui particular ;

– în România să se ştie că nu mai este loc pentru tâlhari (41-62,63), program pentru care au rămas necunoscute rezultatele obţinute de această formaţie politică în perioada 1930-1940, pentru :

stărpirea hoţiei ;

introducerea cinstei şi respectul pentru averea ţării şi acelei particulare ;

cazurile de necinste şi furturi provocate averii ţării de către funcţionarii şi oamenii politici, inclusuv a celor din această formaţie politică.

18 – Mişcarea Legionară a constituit un corp confesional cu caracter religios şi cu personalităţi ecleziastice legionare (27-398,399) nefiind publicate informaţii oficiale pentru :

componenţa numerică a corpurilor legionare de confesiune: ortodoxă, greco-catolică, catolică şi musulmană;
formaţia personalităţilor ecleziastice legionare (mitropoliţi, episcopi, arhimandriţi ortodocşi, episcopi greco-catolici, monseniori ai Vaticanului şi a conducătorilor spirituali islamişti);

lista preoţilor ortodocşi, greco-catolici şi catolici care au luptat în munţi în timpul ocupaţiei sovietice;

lista preoţilor din aceleaşi religii creştine care au fost întemniţaţi în inchisori comuniste.

19 – Specialiştii occidentali sunt cu toţii de acord că legionarismul a fost un fenomen politic sută la sută românesc, şi orice încercare de al “înstrăina” nu face decât să amâne spulberarea unor vechi fantome (34-10,11), realitate pentru care instituţiile supreme al statului nostru nu au hotărât până în prezent:

completarea documentaţiei oficiale privind evenimentele politice care au avut loc în perioada interbelică şi activitatea desfăşurată de toate partidele politice pentru interesele neamului românesc;

publicarea oficială a istoriei reale a ţării noastre pentru perioada respectivă.

20 – Virgil Madgearu, un ţărănist de frunte, a facut parte dintr-o organizaţie masonică (15-191), şi a fost ucis de legionari în ziua de 28 noiembrie 1940, neexistând informaţii oficiale nici pentru:

denumirea şi naţionalitatea organizaţiei masonice respective ;

funcţia avută de Virgil Madgearu în această organizaţie secretă;

acţiunile întreprinse de acest ţărănist pentru care a fost împuşcat.

Constantin Bulibasa

Note bibliografice