Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (III)

King_Ferdinand_of_RomaniaRegele Ferdinand – 27 septembrie 1914 – 20 iulie 1927

Regele Ferdinand, în cele 4.680 zile de conducere a statului Român, după grele evenimente politice europene, a izbutit să contribuie la unirea neamului nostru, rămânând totuşi necunoscute unele acţiuni sau a unor părţi componente ale acestora, acţiuni din care fac parte şi următoarele :

a – Acţiuni cu caracter personal
1 – În cursul anului 1896, în calitate de moştenitor al tronului, prinţul Ferdinand a intervenit la episcopul catolic din Iaşi şi la Papa Leon al XIII-lea, pentru a fi iertat şi binecuvântat, întrucât şi-a botezat pe fiul Carol în rit ortodox (17-280) nefiind date explicaţii pentru :
nerespectarea Constituţiei României ca viitor rege al ţării noastre, majoritar ortodoxă, prin subordonarea sa Vaticanului;
răspunsul Papei Leon al XIII-lea la rugămintea prezentată dansului de prinţul Ferdinand.

2 – În ziua de 11 ianuarie 1920, regele Ferdinand a primit Nota informativă a Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale referitoare la agitaţia contra Concordatului, provocată de unii preoţi, în rândul populaţiei din Bucureşti (17-205) rămânând necunoscute :
identitatea preoţilor şi bisericile de care aparţineau ;
motivarea agitaţiei împotriva Concordatului ;
intervenţia organelor poliţieneşti şi consecinţele ei ;
poziţia regelui şi măsurile dispuse de dânsul.

3 – La 10 mai 1927, la stăruinţa regelui Ferdinand, prin mijlocirea unor apropiaţi ai fiului său Carol devenit Caraiman, Concordatul a fost semnat în secret la Vatican (8-313), neexistând informaţii pentru :
identitatea apropiaţilor fiului Carol, care au mijlocit semnarea Concordatului la Vatican – şi activitatea desfăşurată de dânşii ;
identificarea semnatarilor români ai Concordatului şi funcţiile acestora ;
conţinutul documentului în cauză ;
neincluderea în Concordat, a declaraţiei oficiale de recunoaştere a României Mari – ci într-o anexă, care a fost furată din sediul Ministerului Afacerilor Externe a ţării noastre (8-314);
explicaţiile aduse de regele Ferdinand în legătură cu documentul respectiv, în faţa parlamentului român şi poziţia acestui for suprem.

4 – Concordatul în cauză, întocmit în afara graniţelor ţării noastre şi aprobat la Vatican în anul 1927, a fost votat în anul 1929 în parlamentul ţării (8-312), rămânând necunoscute :
conţinutul Concordatului aprobat în parlamentul României în anul 1929, cu precizarea diferenţelor faţă de prevederile celui iniţiat şi susţinut de regele Ferdinand în anul 1927 la Vatican ;
dezbaterile parlamentare privind legalizarea actului impus de Vatican în anul 1927 ;
poziţia primului ministru român faţă de actul politic – religios respectiv.

5 – Biserica ortodoxă Română, s-a opus conţinutului Concordatului în cauză, însă conducerea statului nostru a păstrat tăcerea asupra averilor imense cedate Bisericii Romano-Catolice, averi pe care nu le avusese nici pe timpul Austro-Ungariei catolice (8-313), averi cedate, din care au făcut parte :
zeci de mii de hectare de pământ ;
sute de imobile ;
alte proprietăţi care intrau în aşa numitul « patrimoniu sacru » .

Deasemeni nu au fost publicate :

localităţile unde au fost predate de Statul Român suprafeţele de teren şi imobilele către Biserica Romano-Catolică ;
instituţia centrală a statului nostru, care a fost împuternicită să desfăşoare acţiunea de predare a patrimoniului respectiv ;
răspunsul oficial dat de Statul Român, la modul de rezolvare a problemelor prezentate de Biserica Ortodoxă Română, privind neligitimitatea prevederilor cuprinse în Concordatul susţinut de regele Ferdinand.

6 – La 26 martie 1926, de Bunavestire, regina Maria a trecut la religia ţării noastre, adică cea creştin-ortodoxă (8-232), hotărâre personală deosebită pentru care trebuie să se publice :
cine au fost « naşii », preotul şi biserica ortodoxă unde s-a desfăşurat această ceremonie religioasă ;
dacă la această ceremonie a participat şi soţul său ;
motivarea regelui Ferdinand pentru nerespectarea Constituţiei României, adică de a fi creştin-ortodox.