Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (II)

Domnitorul şi Regele Carol I – 8 aprilie 1866 – 27 septembrie 1914

carol-i In cei aproape 49 de ani de conducere a statului nostru, de către domnitorul, apoi regele Carol I, adică o perioadă de 17.715 zile, în jurul ţării noastre, cât şi în interiorul său au fost intreprinse numeroase operaţiuni care au rămas necunoscute românilor, acţiuni din care fac parte şi următoarele:

1 – Consituţia din 1866 a reprezentat o simplă operă de traducere a unei constituţii europene, neavând nici o legătură cu trecutul nostru istoric, întrucât:
-nu a preluat şi respectiv nu a completat tradiţionalul nostru “Drept al Românilor”;
-a înlăturat orice răspundere a şefului statului român, însă acesta a fost investit să dispună căderea guvernului, a parlamentului, cât şi înlocuiri de miniştri (3-25);

2 – În anul 1867 s-a constituit statul dualist Austro-Ungar, acţiune politică prin care Transilvania a fost încorporată Ungariei şi a început procesul de maghiarizare forţată a românilor, rămânând cu caracter secret:
-intervenţiile dispuse de domnitorul Carol la împăratul Iosif al II-lea pentru restabilirea autonomiei Transilvaniei şi pentru păstrarea originii româneşti a locuitorilor săi din această provincie;
-efectivul de locuitori români care au fost maghiarizari, ca urmare a aplicării legii respective (4-262).

3 – Domnitorul Carol a primit documente privind comunitatea evreiască, pentru probleme în special cu caracter politic, fără publicarea acestora şi a modului lor de rezolvare, cum au fost :
-telegrama trimisă de la Paris la 25 mai 1867 pentru Comunitatea israelită din Iaşi prin care a fost cerută intervenţia în favoarea evreilor persecutaţi în urma ordinului transmis de ministrul de interne I.C. Brătianu (5-17) ;
-scrisoarea lui Berhold Auerbach, adresată la 31.11.1867 domnitorului Carol, prin care a protestat împotriva atitudinii autorităţilor faţă de evrei (5-18) ;
-raportul confidenţial al agentului diplomatic la Paris, Ion Strat la 17 ianuarie 1870, adresat ministrului de externe relativ la interpretarea făcută în parlamentul francez de reprezentantul Comitetului Aliantei Israelite din Paris, Cremieux, privind persecuţiile evreilor din România (5-65) ;
-nota întocmită la 03.10.1878 de Ministerul Afacerilo Străine referitoare la procesul intentat de un număr de evrei, ţăranilor din comuna Dărăbani, folosit însă de Marile Puteri la conferinţa de la Berlin pentru a demonstra acţiunile antisemite din ţară (5-129).

4 – În luna martie 1868 o grupare liberală dizidentă, a prezentat Adunării deputaţilor un proiect de lege semnat de 31 de deputaţi privind diminuarea însemnătăţii economice a evreilor (1-185) proiect care nu a căpătat voturile necesare, rămânând necunoscute :
-conţinutul proiectului de lege în cauză şi nota de prezentare a acesteia ;
-conţinutul discursului lui I.C. Brătianu prezentat impotriva proiectului ;
-poziţia domnitorului Carol faţă de proiectul în cauză.

5 – La 24 februarie 1871, în parlamentul ţării a fost dezbătut Raportul Comisiei însărcinate să ancheteze afacerea căilor ferate « Strousberg », raport prin care au fost dezvăluite cu date concrete :
– complicitatea domnitorului şi a unora din foştii miniştri la numirea ilegală a prusacului Ambronn, în funcţia de comisar român ;
– diverse abuzuri, fraude şi acte arbritrare ale lui Strousberg, Ambronn şi ale bancherului Jacques (1-194).

Până în prezent a fost menţinut secretul pentru :

-obiectivele cuprinse în legea votată la 27.05.1868, care trebuiau executate de afaceristul Strousberg ;
contractul încheiat între statul Român şi afaceristul respectiv ;
-raportul întocmit de Comisia parlamentară pentru « Afacerea Strousberg » ;
-modul de rezolvare a problemelor specificate în raportul parlamentar, inclusiv recuperarea daunelor ;
poziţia oficială a domnitorului şi a şefului guvernului faţă de conţinutul raportului în cauză.

6 – Concurenţa abuzivă împotriva meşteşugarilor şi fabricanţilor autohtoni, începută după anul 1830, a fost acceptată de conducerea Statului Român până în anul 1873, când conducerea ministerială a aprobat la 27 iunie « actul de moarte » pentru această activitate economică românească (6-126,131) rămânând necunoscută motivarea domnului Carol pentru :
-acceptarea hotărârii dispusă de guvern de eliminare a activităţii meseriaşilor şi fabricanţilor autohtoni ;
-păstrarea secretului privind numărul atelierelor, cooperativelor şi fabricilor desfiinrate;
-soarta meseriaşilor, fabricanţilor şi lucrătorilor de la unităţile desfiinţate.

7 – În Convenţia încheiată cu Austro-Ungaria în anul 1875 a fost înlocuit tariful de 15% cu unul de 2 – 3%, convenţie prin care efectiv a fost nimicită industria noastră în faşă, meseriile şi producţia agricolă la principalele produse (tutunul, a făinii şi morăritului, a vinului, a rachiului şi altele), pe timp de 10 ani, cât a durat convenţia (7-367), neexistând informaţii oficiale privind:
-motivarea domnitorului Carol pentru încheierea convenţiei respective în dezavantajul categoric din punct de vedere economic, politic şi social al ţării noastre;
-rezultatele finale economico-financiare ale convenţiei respective.

8 – Înainte de a începe lucrările Congresului de la Berlin din anul 1878, Lordul Beaconsfield, a transferat cu un tratat secret, Rusiei, cele 3 districte din sudul Basarabiei, nefiind publicate informaţii cu privire la :
-măsurile întreprinse de domnitorul Carol pe plan extern pentru prevenirea şi apoi pentru înlăturarea acţiunii respective, avându-se în vedere că Anglia a renunţat la neutralitatea Mării Negre în cursul anului 1871 (6-134) ;
-conţinutul şi semnăturile documentului de predare a celor 3 districte din Basarabia către Rusia.

9 – La începutul anului 1882, în România figurau deja 400.000 de imigranţi, majoritatea lor fiind intrată ilegal în ţară, şi în special în Moldova (8-127) rămânând necunoscute :
-efectivul imigranţilor veniţi ilegal în ţară ;
-originea lor etnică ;
-ţările din care au plecat ;
-măsurile pentru reglementarea situaţiei respective, dispuse de şeful statului şi de către guvernul ţării şi efectele concrete ale acestor măsuri.