Iran – o mica incursiune in istoria recenta

Sa facem o incursiune in anii ‘50. Cand britanicii si americanii au rasturnat, prin inscenarea unor revolte de strada, Guvernul legitim al Iranului, pe atunci o tara care nu cunostea inca fundamentalismul islamic.

iran-19-aug-1953.thumbnailLupta pentru petrolul iranian

Inca de dinainte de razboi, petrolul iranian era exploatat de englezi. In sensul ca britanicii luau 2/3 legal iar din treimea ramasa Iranului, o mare parte era furata tot de englezi. Premierul iranian, Mossadeq, a solicitat Parlamentului – Majlis – indreptarea situatiei. In aprilie 1951, Majlis voteaza nationalizarea productiei de petrol. Englezilor nu le-a convenit si instituie in septembrie embargo-ul international asupra petrolului iranian.

Intre timp, Churchill revine in pozitia de premier, la 76 de ani. Armata britanica pregatea invazia campurilor petroliere cu 70.000 de soldati. Mossadeq, premierul iranian, 69 de ani, se plange la ONU si la Casa Alba. Presedintele SUA, Truman, il avertizeaza pe Churchill ca nu va sustine invazia Iranului; Churchill ameninta ca Marea Britania nu va mai sprijini SUA in Coreea.

In vara lui 1952 toata lumea era in impas. La 26 noiembrie incep primele discutii intre SUA si Marea Britanie pentru o actiune subversiva care sa rastoarne Guvernul iranian. La 18 februarie 1953 este propus comandantul de teren: agentul CIA Kim Roosvelt.

Trebuia gasita o motivatie. Asa cum peste ani, pentru Irak s-au inventat armele de distrugere in masa, pentru Iran s-a inventat amenintarea comunista. Asta, desi partidul Tudeh (comunist) nu avea decat 2.500 de membri si era in ilegalitate.

Dar CIA avea bani. Au fost cumparati politicieni iranieni, lideri religiosi si interlopi. Au fost mituiti senatori, ofiteri ai armatei, editori si publicisti, grupuri de batausi.

Amenintarea “comunista”

La 4 martie, sedinta Consiliului National pentru Securitate al SUA. Allen Dulles prezinta o situatie dezastruoasa: daca Iranul devine comunist, Orientul Mijlociu se prabuseste, 60 la suta din petrolul “lumii libere” ajunge sub controlul Moscovei, benzina va fi rationalizata in State. Presedintele Eisenhower are, insa, retineri.

La 4 aprilie CIA trimite un milion de dolari la Teheran. Peste cateva zile, Eisenhower tine un discurs in care afirma ca “dreptul oricarei natiuni de a forma un guvern si un sistem economic la alegerea sa este inalienabil” si ca nici o natiune nu poate dicta altei natiuni forma de guvernare.

In ciuda acestor declaratii, lucrurile se precipitau. CIA il alesese pe generalul Fazlollah Zahedi drept cap de afis al loviturii.

In mai inca nu era acordata aprobarea presedintelui, insa planul evolueaza. Zahedi urma sa se ocupe de latura militara. Un grup numit “Razboinicii islamului”, finantat de CIA urma sa faca presiuni impotriva membrilor Guvernului si suporterilor premierului. Urmau sa fie inscenate atacuri violenta impotriva liderilor religiosi ca din partea comunistilor.

150.000 de dolari s-au cheltuit pe editarea de material de propaganda si pentru mituirea presei.

Au fost mituiti membrii Parlamentului pentru a-l proclama pe Zahedi premier.

Sahul – o mare problema

Iranul era o monarhie constitutionala. Monarhul era Mohammad Reza Shah Pavlevi, care a capatat tronul la 21 de ani, in 1941, dupa ce tatal sau, Reza Khan, fusese alungat de invazia britanica si sovietica.

Sahul nu prea voia sa se puna cu premierul. CIA o aduce de la Paris pe sora sa geamana, Printesa Ashraf pentru a face presiuni asupra monarhului. Ea pleaca la 30 iulie, fara sa faca mare lucru. la 1 august este adus generalul Norman Schwarzkopf (tatal viitorului comandant al Furtunii in Desert), care pregatise Jandarmeria iraniana, pentru a-l convinge. Sahul refuza, de teama ca armata nu o sa i se alature.

Kim Roosvelt – omul CIA care se ocupa de caz – isi pierde rabdarea si il preseaza personal pe Sah. Acesta, ingrozit, fuge in statiunea regala de la Marea Caspica. Roosvelt redacteaza un ordin regal prin care premierul Mossadeq era demis si Zahedi numit prim-ministru si-l da sefului garzii imperiale pentru a-l inmana Sahului sa-l semneze, in caz de nevoie, sub amenintarea armei.

Incepe propaganda in presa: Mossadeq este comunist si evreu, gastile platite de CIA incep sa atace imamii si profaneaza moschei, dandu-se comunisti.

Premierul dizolva Parlamentul.

Demonstratii “spontane”

La 14 august, Mossadeq a mobilizat garnizoana Teheranului. Cand garda imperiala a venit sa-l aresteze, a fost dezarmata. Zahedi s-a ascuns.

Pe 16 august, dimineata, Radio Teheran anunta ca lovitura a esuat. Seara, CIA inmaneaza 50.000 de dolari interlopilor. A doua zi dimineata, sute de oameni ies in strada si se dedau la acte de vandalism.

Pe 19 august, sunt adusi la Teheran mii de oameni din regiunile sudice, din triburile ale caror capetenii fusesera platite de CIA. Multimea a devastat patru redactii ale ziarelor si sediul unui partid care-l sprijinea pe Mossadaq, apoi a intrat in sediul Guvernului.

A fost atacat oficiul telegrafic, ministerul propagandei si sediile politiei si armatei.

CIA a ordonat garzii imperiale sa atace casa in care se afla Mossadeq. Au murit 200 de oameni, insa, dupa o zi de confruntari, premierul se preda. Sta trei ani in inchisoare si alti zece in arest la domiciliu.

Zahedi primeste un milion de dolari si se apuca de distrus opozitia si de umplut inchisorile cu inamicii politici.

In multimea de pe strazile Teheranului, din acea zi de 19 august 1953, se aflau doi lideri religiosi: Ayatollah-ul Ahmed Kashani si adeptul sau, de 51 de ani, Ayatollah-ul Ruhollah Musavi Khomeini.

(Mult mai multe amanunte se gasesc in cartea CIA – o istorie secreta, de Tim Weiner, de unde m-am documentat pentru acest material)