“Insurectia” de la Tatar Bunar

Partidul Comunist a fost interzis in Romania la 28 iulie 1924. La nici doua luni, in localitatea Tatar Bunar, din Basarabia izbucneste o “revolutie” comunista pusa la cale de Moscova.

tatar-bunar-2
"Revolutionarii" de la Tatar Bunar

“Revolutionarii” de la Tatar Bunar

rssamold
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească

Partidul Comunist din Romania se afla sub influenta Internationalei a III-a comuniste, care considera tara noastra drept un stat multietnic, in care minoritatile nationale erau asuprite. Ca urmare, Romania trebuia faramitata astfel incat fiecare minoritate sa se autodetermine, eventual sa adere la proectul Federatiei Popoarelor Balcanice.

Relatiile dintre Romania si URSS erau incordate. URSS considera ca Romania i-a rapit Basarabia si a insistat ca pe acest teritoriu sa se desfasoare un plebiscit. Romania refuza si rupe negocierile cu Rusia, care anunta ca „Până la desfăşurarea unui referendum, vom considera Basarabia ca parte integrantă a Ucrainei şi a Uniunii Sovietice”.

Dupa ce Romania scoate in afara legii Partidul Comunist, Moscova pregateste un plan de declansare a unei revolutii comuniste in Basarabia, considerand ca taranii sunt nemultumiti de politica agrara a Guvernului roman.

Primele actiuni premergatoare „rebeliunii“ de pe Nistru au avut loc la 2 iunie 1924. O luntre a incercat sa debarce pe tarmul romanesc si somata fiind a deschis focul. Atacurile armate ale soldatilor rusi au continuat in zilele si noptile urmatoare. Granicerii romani au ripostat armat de fiecare data. Rapoartele militarilor au admis ca grupuri inarmate au reusit sa treaca neobservate Nistrul. Pierdute in noapte, ele au reaparut o data cu precipitarea evenimentelor.

Zona nu a fost aleasa intamplator. Populatia era in mare parte rusofona, iar supravegherea se facea destul de greu din cauza conditiilor naturale. Executarea planului a trecut in mainile lui Andrei Kulsnicov (Nenin). Acesta a facut naveta intre Odessa si centrele basarabene in tot cursul anului 1924. Nenin a reusit sa creeze o serie de „comitete revolutionare si detasamente in judetele Cahul, Ismail si Cetatea Alba“. Sursa

O relatare din epoca: Gheorghe Tatarascu, sub-secretar de stat la Ministerul de Interne

“În ziua de 15 Septembrie 1924, în ajunul atacului ce a avut loc la Tatar – Bunar, s’a tinut iarăsi o adunare, sub presedintia lui Nenin, în casă la Chirilă Nazarenko din Tatar – Bunar.

Aci Nenin a întocmit planul atacului ce urma să fie dat asupra comunei Tatar – Bunar si planul pentru toate celelalte comitete din sudul Basarabiei, ca în noaptea de 15 – 16 Septembrie 1924, revolutia să isbucnească în tot sudul Basarabiei. În seara zilei de 15 Septembrie 1924, comisarul Nenin, a însărcinat pe capii revolutionari din Tatar-Bunar, si în special pe Nikita Lisavoi si Justin Batiscenko, ajutoarele sale, să anunte pe indivizii din Tatar-Bunar ce făceau parte din comitetele revolutionare, precum si pe cei recrutati pentru aceste comitete, să se adune chiar în acea noapte la Chirilă Nazarenko,unde se afla Nenin, pentru a fi înarmati si repartizati pe grupe, cu scopul de a începe atacul în comuna Tatar-Bunar.

Trec peste amănuntele atacului comunei Tatar-Bunar, amănuntele fiind în deobste cunoscute. Extrag numai din ordonanta definitivă partea privitoare la cele ce s’au petrecut după ocuparea comunei, fiind cu totul edificatoare asupra scopurilor urmărite de sefii miscărei:

Punându-se stăpânire pe aceasta comună, comisarul Nenin a ordonat să se instaleze sentinele la toate intrările si iesirile comunei, si să se prezinte imediat la dânsul primarul, perceptorul, notarul, dirigintele oficiului postal si toti functionarii aflati în Tatar – Bunar, arborându-se tot deodată în toată comuna drapele rosii. Individul Justin Batiscev ajutorul lui Nenin, însărcinat cu executarea acestor ordine, a postat imediat sentinele la toate intrările si iesirile comunei, precum si în centrul comunei pe străzile principale, ordonând locuitorilor să arboreze drapele rosii.

Revolutionarii răspânditi prin comune, înarmati cu arme cazone si având la dânsii drapele rosii, strigau locuitorilor că este revolutie, că Basarabia s’a proclamat republică moldovenească sovietică si că toti bărbatii trebuie să se adune rimărie, comisarul Nenin a tinut un discurs arătând că Basarabia s’a declarat republică moldovenească sovietică si că România nu mai are nici o legătura cu această provincie. A mai spus la această adunare că armata rosie a intrat în Basarabia pentru a alunga armatele române, sfătuind pe locuitori să se înarmeze spre a lupta contra trupelor române alături de armata rosie. După terminarea discursului s’au tras de către bande salve de focuri, strigând: “Trăiască republica moldovenească sovietică”. D-lor deputati, tin să adaog că, în tot cursul acestui atac, sefii miscării, pentru a intimida populatia, spuneau că trupele sovietice au intrat în Basarabia, că o vor cuceri si după aceea vor cuceri întreaga tară românească.

Este util apoi de mentionat, pentru stabilirea unor anumite complicităti, că în tot acest interval în zilele de 15, 16, si 17 Septembrie, în decursul cărora au avut loc evenimentele dela Tatar-Bunar, artileria rusă dela Ovidiopol făcea exercitii de tragere pe malul Nistrului, astfel încât conducătorii bandelor puteau spune populatiei că artileria sovietică a si intrat în actiune pe teritoriul Basarabiei. Iată ce a fost miscarea la Tatar – Bunar. Ceea ce s’a petrecut la Tatar – Bunar, s’a petrecut în toate celelalte comune atacate de către bandele teroriste; este caracteristic că bandele din fiecare comună nu au numărat mai mult de 20 până la 30 de indivizi, cari însă au intimidat restul populatiunei, prin amenintări si prin anuntarea interventiei armatei rosii pe care o arătau că ar fi ocupat Basarabia alungând trupele române” Sursa.

Riposta romana

Pentru înăbuşirea rebeliunii, guvernul României a trimis trupe de artilerie din Corpul III al Armatei Române şi o unitate de marină. Primele unităţi militare de la Cetatea Albă au ajuns în zonă în seara zilei de 16 septembrie 1924 şi s-au luptat cu rebelii la podul dintre Tatarbunar şi Achmanghit, împuşcându-l mortal pe Ivan Bejan (Kolţov). Între timp, Nenin s-a dus la Cişmele unde avea ascunse arme şi muniţii la Andrei Stanţenco, unul dintre liderii revoltei [14]. Rebelii de acolo se luptau cu armata română care venea dinspre vest.
[…]
În zorii zilei de 18 septembrie, trupele române au luat cu asalt Tatarbunarul – centrul răscoalei, supunând localitatea unui atac de artilerie. Nereuşind să ţină piept armatei, Nenin a renunţat la luptă şi a ordonat rebelilor retragerea spre Galileşti, apoi să încerce să ajungă la Marea Neagră într-un punct numit Volcioc. Pe drum, trupele rebelilor au fost atacate de o patrulă de frontieră, compusă din 20 de soldaţi, care s-a luptat cu insurgenţii până li s-a terminat muniţia, după care au fost capturaţi şi dezarmaţi. Ulterior, rebelii au fost ajunşi de un detaşament mai mare de soldaţi, s-au luptat cu ei, dar nu au reuşit să reziste. Armata a reuşit să captureze 120 de rebeli.

În acelaşi timp, liderii revoltei, Nenin şi Iustin Batişcev, au fugit cu un automobil, pe care l-au abandonat dincolo de Galileşti. S-au ascuns într-o porumbişte, dar Batişcev l-a părăsit pe Nenin în timp ce acesta dormea, luând cu el şi cei 200.000 lei rămaşi din banii jefuiţi de la oamenii din Tatarbunar. A fost capturat ulterior de armată. După ce s-a trezit singur şi a observat lipsa banilor, Nenin a fugit spre mlaştinile sărate de pe malul mării, dar la 19 septembrie a fost suprins de un jandarm care l-a împuşcat mortal. [15]

La 19 septembrie, după trei zile de lupte în care au murit sute de rebeli (potrivit unor surse peste 3.000) şi au fost arestaţi 489 (287 dintre aceştia fiind judecaţi)[16] Kliuşnikov şi alţi lideri ai rebelilor au fost ucişi în timpul luptelor cu trupele româneşti. [17], revolta a fost înăbuşită. După alte patru zile, au fost stinse şi celelalte focare ale răscoalei. Sursa

Urmarile

Peste 500 de persoane au fost anchetate, din care 287 au fost trimise in judecata. 85 de persoane au fost gasite vinovate si pedepsite cu inchisoarea de la sase luni la sase ani; exceptie doua persoane care au primit cate 15 ani de munca silnica si Iustin Batişcev, condamnat pe viata.

Propaganda sovietica a exploatat la maxim procesul, reusind sa determine o seama de personalitati internationale sa ia apararea inculpatilor: Romain Rolland, Maxim Gorki, Albert Einstein, Upton Sinclair, George Bernard Shaw, Louis Aragon sau Thomas Mann.

La 12 octombrie, URSS decide crearea unui stat numit Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, ce facea parte din Ucraina.