Fotodocument: Prizonieri romani la Stalingrad

AAMT001047 42-16094495

Din cei 90.000 de prizonieri luati de sovietici in urma bataliei de la Stalingrad, numai 3.000 au fost romani. Acestia au provenit din Divizia 20 Infanterie, Divizia 1 Cavalerie si detasamentul “Col.Voicu”.

11 COMMENTS

  1. Acolo a fost şi un unchi de a lu’ taicămiu’… şi mi’a povestit cum îi torturau… mâncau terci cu cioburi de sticlă pisate… foarte trist.

  2. strabunicul meu din partea tatalui meu a luptat la stalingrad si a cazut prizonier iar apoi transferat intr-unul din lagarele rusesti. Dupa mai bine de 7 ani s-a intors acasa. interesul meu fata de povestirile lui despre razboi era mic pentru ca si eu eram mic cat l-am prin in viata. numele lui este Anghel Ioan, originar din comuna Sadova, judetul Dolj. nu stiu din ce divizie si regiment a facut parte. Daca cineva recunoaste acest nume, mi-ar face mare placere sa ma contacteze pentru discutii, mail contact daniel_rovine@yahoo.com. multumesc

  3. Bunicul meu a facut parte din Divizia 20 Infanterie si a fost luat prizonier la Stalingrad
    Numele lui este DINU DUMITRU, nascut pe 29.XII.1916 in Com.Cervenia, Jud.Teleorman
    Nu s-a mai intors in tara desi in mod cert nu a decedat in razboi, ultimele informatii confirmau ca este in viata si muncea undeva in siberia la constructia de sosele si la exploatari forestiere
    As vrea sa stiu daca pot gasi undeva in arhive o evidenta a prizonierilor romani care au cazut la Stalingrad, avand in vedere ca numarul lor asa cum reiese din articol nu este f. mare, si lagarele prin care au trecut si unde s-au stabilit daca au devenit vreodata liberi.
    Eu sunt nepotul lui si pot fi contactat la adresa de mail: gsg12yul@yahoo.com
    STAN GHEORGHE…Bucuresti, tel.contact:0723.216.890
    As dori sa iau legatura cu autorul articolului, dl. RAZVAN BIBIRE
    5 decembrie 2011

  4. Numărul prizonierilor de război români din bătălia de la Stalingrad este de fapt cu mult mai mare: de ordinul zecilor de mii, dacă ne referim la perioada 19 noiembrie 1942 (începutul contraofensivei sovietice) – 2 februarie 1943 (sfârşitul bătăliei).
    Pierderile totale ale Armatei Române se ridică la 158854 morţi, răniţi şi dispăruţi. Dintre aceştia, 100000-110000 reprezintă numărul celor morţi şi dispăruţi (vezi
    ROMÂNII LA STALINGRAD, de Adrian Pandea, Ion Pavelescu,Eftimie Ardeleanu,apărută la Editura Militară ,în anul1992).

    Bătălia de la Stalingrad este considerată cea mai mare şi mai sângeroasă bătălie din istoria omenirii, cu trei milioane de victime (civili şi soldaţi).

    Autorul articolului se referă la ultimele zile ale bătăliei, când soldaţii germani şi români au capitulat şi ruşii au luat un număr de 90000 de prizonieri.

    Dar să nu uităm că mulţi români din Armata 3-a şi Armata 4-a au fost luaţi prizonieri în primele zile ale contraofensivei sovietice, deoarece efortul sovieticilor s-a produs în sectorul românesc. Soldaţii români care nu au fost striviţi de tancuri, au fost capturaţi, fiind lipsiţi de armament anti tanc, muniţii şi alimente, în cumplita iarnă rusească.

    Bunicul meu a făcut parte din Divizia 18 Infanterie, care făcea parte din Corpul 6 Armată, la sud de Stalingrad. A fost făcut prizonier de sovietici pe 21 noiembrie 1942 şi a urmat lungul drum al prizonieratului spre lagărele din îndepărtata Siberie. S-a întors acasă după aproape 5 ani de război şi prizonierat. Ce au îndurat aceşti prizonieri în lagăre este greu de imaginat şi de povestit. Întorşi în ţară,după ani grei de privaţiuni, au mai fost condamnaţi o dată: la tăcere……..

  5. Bunicul meu, medicul militar Constantin Sima, a fost dat disparut prin Ordinul de front 81/1943, in batalia de la Stalingrad. Din pacate nu am avut sansa sa-l cunosc personal, tot ce mi-a ramas de la el sunt doar povestirile tatalui meu, un carnet de insemnari de pe front si un cutir de parada.

  6. Tatăl meu, IONICĂ PANAINTE, a fost prizonier la Stalingrad. A stat în lagăr din toamna lui 1944 până în 13 mai 1948. El a fost luat prizonier din munţii din zona Bacăului, pe 23 august, când, neprimind niciun ordin, comandantul lui nu ştia că “s-au întors armele” împotriva nemţilor. Călătoria şi prizonieratul din Lagărul nr. 7362/11 – un supliciu greu de reprodus.
    S-a întors acasă, având trei copii, după care m-am născut eu. L-am rugat să-şi scrie memoriile. Le-a scris, le-am păstrat şi le voi publica. Suferinţe groaznice!
    Dacă cineva ştie ceva despre acest lagăr, aştept să-mi scrie pe adresa linacod@yahoo.com

  7. bunicul a luptat la stalingrad a fost smecher a simtit dezastru a luat o masina cu un neamt inpreuna si au gonit pana au terminat toata benzina si au golit canistrele apoi au luato pe jos pana in romania ,avanatajul a fost ca vb ruseste si sau imbracat ca taranii ,,,avea mare boala pe rusi asa ca acasapit cat aputut in luptele de la stalingrad ,pagina mea militara pe facebook este https://www.facebook.com/pages/The-Ghosts-of-the-Eastern-Front/451074868343353 colectionar de obiecte ww2 germane si romane ,am o colectie de vreo 50.000euro caut relicve cu detectorul in danemarca si in letonia mai ales in letonia unde au fost lupte grele

  8. Si tu DRAGOS esti total nedemn sa povestesti asta, nicicum sa scrii aici. Esti un epigon, devorator de moartea altora.

  9. Tatal meu Capitan Ionescu D.Ioan din R.2 Rosiori si unchiul meu caoitan Aurel Ionescu ofiter de rezerva (avocat) din Divzionul 1 Artilerie au cazut la datorie in “Batalia Stalingradului”
    Cinste si vesnica amintire celor care si-au dat viata pentru tara
    Pacat insa de vremurile de azi pe care noi urmasii eroilor cazuti pe cimpul de lupta suntem obligati sa le traim
    Colonel (ret) Ionescu Gheorghe Dragomir

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.