Atacul asupra Legatiei Romane de la Berna

Imaginati-va ca un grup de irakieni inarmati ataca ambasada SUA de la Bucuresti si omoara cativa angajati dupa care cer eliberarea unor detinuti de la Guantanamo.

Cum ar fi numiti atacatorii? Teroristi. Dar daca grupul de oameni inarmati ar fi format din romani, ambasada in cauza ar fi cea a Romaniei iar actiunea s-ar petrece in 1955? Ei, bine, acei oameni ar fi numiti “eroi anticomunisti”!

Cam asa stau lucrurile cu atacul asupra Legatiei Romaniei la Berna, din data de 14 februarie 1955. Un grup de romani stabiliti in strainatate a atacat legatia, au impuscat soferul (care avea sa moara sase ore mai tarziu la spital) si au ocupat cladirea mai multe zile. La final, au furat mai multe documente din sediul legatiei si le-au predat politiei elvetiene.

In ciuda faptului ca au fost autorii unui atac cu mana inarmata si ca au impuscat mortal un om, membrii grupului primesc pedepse aproape simbolice: organizatorul atacului primeste patru ani, alti doi atacatori, intre care si cel care l-a impuscat pe soferul ambasadei – cate trei ani si sase luni iar al patrulea membru – un an si sase luni.

Diaspora romaneasca de atunci si extrema dreapta contemporana i-a considerat pe cei patru atacatori drept eroi anticomunisti. Cu toate acestea, exista indicii ca grupul a atacat legatia la initiativa unui serviciu secret occidental.

Unii istorici au sugerat că grupul a acţionat într-adevăr în folosul unui serviciu străin de informaţii, care dorea să găsească documente legate în mod special de programul de paraşutare a agenţilor români sub acoperire în ţările din blocul răsăritean. Link

Organizatorul atacului, Oliviu Beldeanu, ar fi fost recrutat de UDBA (serviciile iugoslvave de securitate) dupa care ar fi colaborat cu englezii si americanii.

Asaltul

În dimineaţa zilei de 15 februarie 1955, grupul s-a deplasat de la Konstanz la Berna, iar doi dintre membrii sãi au intrat în apartamentul şoferului legatiei, unde au gãsit-o numai pe sotia acestuia. După aceasta, membrii grupului au trecut la cercetarea discretă a documentelor din ambasadă..[3]

Atasatul Miron, secretarul Sandru si “soferul” Setu s-au deplasat în dupã amiaza zilei de 14 februarie 1955 la Zürich pentru a prelua curierul diplomatic, sosit din România cu trenul Arlberg-Express. Acesti functionari ai legatiei s-au întors la Berna la 15 februarie, ora 1.30. Sandru, Miron si Setu au remis curierul diplomatic însãrcinatului cu afaceri al RPR, Stoffel. Zece minute mai târziu, secretarul Sandru s-a reîntors la apartamentul sãu de la reprezentanta comercialã a RPR (din Brunnadernstrasse), însotit de “soferul” Setu, acesta revenind apoi singur la sediul legatiei (Schlösslistrasse), pe la ora două dimineaţa. Atunci “şoferul” Aurel Şeţu, (presupus agent al Securităţii) a fost somat de Stan Codrescu, de sentinelã în acel moment împreunã cu Ochiu; el nu a rãspuns somatiei. Apoi, s-a reîntors spre masina (Buick) parcatã în curtea legatiei, moment în care Codrescu a deschis focul. Nu se ştie din ce motive, rănitul a ajuns la spital numai şase ore mai târziu, când nu s-a mai putut face nimic pentru el. A murit la Inselspital din Berna în jurul orei 10. [4] După focurile de armã, o parte din funcţionarii legatiei au reusit sã fugã din clădire.

A fost anunţată poliţia elveţiană, clădirea legatiei fiind încercuită, dar nu s-a declanşat nicio intervenţie în forţă. Grupul atacatorilor a cerut eliberarea din închisoare a mai multor personalităţi române precum Dinu Brătianu. În noaptea de 15-16 februarie, Dumitru Ochiu a părăsit clădirea ambasadei, ducând cu el un număr de documente diplomatice, dar a fost imediat arestat de poliţia elveţiană. [5] Restul grupului s-a predat a doua zi. Wikipedia

Capcana

Beldeanu a fost atras în Berlinul de Vest de agentul Securităţii Gheorghe Kehayoglu, grec originar din România, acelaşi care ajutase la răpirea istoricului Aurel Decei. Securitatea încerase să-l convingă pe Beldeanu să-i aducă în Berlin şi pe colaboratorii săi Chirila şi Ochiu, dar el a preferat să vină singur.

Sub pretextul unui tur al proprietăţilor “bogatului” Gheorghe Kehayoglu, agentul securităţii şi Beldeanu au traversat linia de demarcaţie în Berlinul de Est, zona fiind “abandonată” de vameşii est-germani. Odată ajuns în Berlinul Răsăritean, Beldeanu a fost arestat de ofiţerii Securităţii române şi cei ai STASI.

Înainte de a fi imobilizat, Beldeanu a reuşit să facă uz pentru apărarea sa de cele două arme de foc pe care le avea, rănind un ofiţer est-german, fiind la rândul lui uşor rănit în abdomen şi la un picior. Pe 2 septembrie 1958, Oliviu Beldeanu a fost adus la Bucureşti. A fost anchetat timp de un an, iar, în noiembrie 1959, un tribunal militar l-a condamnat la moarte. Pe 18 februarie, Oliviu Beldeanu a fost executat prin împuşcare la Penitenciarul Jilava. link