A fost fortata Japonia sa capituleze de catre bomba atomica?

A-Bomb-Hiroshima

Istoria oficiala o spune clar: Razboiul dn Pacific s-a terminat dupa ce americanii au aruncat cele doua bombe atomice, la Hiroshima si Nagasaki, japonezii trebuind sa se declare invinsi si sa accepte capitularea neconditionata.

Dar, asa o fi fost?

Ward Wilson, membru al British American Security Information Council, a expus o teorie alternativa in cartea sa “Five Myths About Nuclear Weapons”, teorie prezentata de revista Foreign Policy in articolul “The Bomb Didn’t Beat Japan… Stalin Did”.

Wilson sustine ca ideea ca bomba atomica a pus capat razboiului nu poate fi acceptata din mai multe motive.

In primul rand, spune el, cronologia nu corespunde. Consiliul Suprem japonez, format din sase membri ai Guvernului, care lua cele mai importante decizii, s-a intalnit pentru a discuta capitularea in ziua de 9 august, cu putin timp inainte ca americanii sa lanseze bomba de la Nagasaki, la trei zile dupa bomba de la Hiroshima.

Autorul se intreaba de ce ar fi lasat japonezii sa treaca trei zile de la atacul de la Hiroshima pentru a discuta un asemenea subiect? Spre exemlplu, arata autorul, Kennedy a avut nevoie de doua ore si trei sferturi pentru a convoca o sedinta a consilierilor sai pe teme de securitate in 1962, cand s-a descoperit ca sovieticii incearca sa instaleze arme nucleare in Cuba.

Prin urmare, argumenteaza Wilson, nu bomba de la Hiroshima a determinat sedinta Consiliului Suprem consacrata capitularii. Aceasta idee este sustinuta de un al doilea argument: cel al scalei distrugerilor.

Bomba de la Hiroshima a distrus o buna parte din oras si a ucis in cateva minute zeci de mii de oameni; totusi, alte 66 de orase de aceeasi dimensiune fusesera distruse de bombardamente conventionale. Un singur avion cara intre opt si 10 tone de bombe iar la un singur raid participau 500 de avioane. In cel mai sangeros bombardament din istoria razboiului, cxel asupra orasului Tokyo din noaptea de 9/10 martie 1945, bombele au distrus 16 mile patrate si au ucis 120.000 de oameni. Din punctul de vedere al procentului de distrugeri, Hirosima se situeaza abia pe locul 17. In cele trei saptamani dinaintea atacului de la Hiroshima 26 de orase au fost bombardate de americani, dintre care opt au fost distruse aproape complet sau au suferit distrugeri mult mai mari decat Hiroshima.

Intrebarea pe care o pune Ward Wilson este simpla: daca japonezii s-au predat pentru ca un singur oras a fost distrus, de ce nu au facut-o cand celelalte 66 de oarase au fost transformate in ruine?

Si ajungem la argumentul importantei strategice.

Daca japonezii nu au fost ingrijorati de distrugerea oraselor in general si a Hiroshimei in particular, ce anume i-a ingrijorat? Raspunsul il da Wilson: Uniunea Sovietica.

Japonia se afla intr-o situatie strategica delicata dar Armata inca era puternica si bine echipata. Patru milioane de japonezi se aflau sub arme, din care 1,2 milioane in insulele nipone.

Conducerea tarii stia, insa, ca va fi invinsa, dar spera sa poata obtine o capitulare conditionata, in urma careea sa-si pastreze forma de guvernare, o parte din teritoriile cucerite si sa evite tribunalele pentru crime de razboi.

Pentru asta existau doua optiuni. Calea diplomatica viza convingerea lui Stalin (Japonia semnase cu URSS un pact de neutralitate in 1941) sa medieze o intelegere; planul se baza pe faptul ca o capitulare a Japoniei in conditiile SUA ar conduce la cresterea influentei americane in Pacific, in detrimentul celei rusesti.

A doua optiune era cea militara; conducerea tarii spera ca fortele americane de invazie sa sufere asemenea pierderi incat sa oblige SUA la negocieri care sa ofere conditii maio bune de capitulare Japoniei.

Ambele optiuni au cazut in momentul in care URSS a declarat razboi Japoniei. Rusii au invadat Manciuria ocupata de trupele japoneze folosind trupele de elita care luptasera cu germanii. 100.000 de soldati ai Armatei a 16-a au invadat jumatatea sudica a Insulei Sahalin cu ordinul sa distruga rezistenta japoneza si in 10-14 zile sa invadeze Hokkaido.

Dupa optiunea diplomatica, si cea militara a fost distrusa: Japonia nu putea lupta pe doua fronturi cu doua superputeri militare.

De ce istoria a explicat altfel infrangerea Japoniei?

In ciuda acestor trei argumente prezentate de Wilson, istoria a prezsentat altfel infrangerea Japoniei. Autorul explica acest lucru prin interesele politice americane si japoneze.

In primul rand, Japonia trebuia sa-si justifice infrangerea. Conducatorii au mintit permanent poporul in legatura cu situatia razboiului. Ce ar face elita conducatoare: va recunoaste ca a gresit calculele, ca a facut erori care au produs pagube enorme pentru tara sau va da vina pe o descoperire stiintifica uimitoare pe care nimeni nu a putut-o prezice? Bomba atomica, spune Wilson, a devenit povestea de acoperire pentru clasa conducatoare japoneza.

El spune ca aceasta explicatie a folosit si in trei scopuri politice.

In primul rand, a ajutat la mentinerea legitimitatii imparatului; daca razboiul nu a fost pierdut din cauza greselilor, ci din cauza unui miracol neasteptat al inamicului, atunci institutia imparatului ar putea sa gaseasca sprijin in continuare in Japonia.

In al doilea rand, ajuta la victimizarea Japoniei. Japonezii nu s-au purtat deloc cu manusi in teritoriile cucerite, ci agresiv si cu brutalitate. Prezentand, insa, tara ca o victima l unui bombardament crud, s-ar putea compensa unele din lucrurile respingatoare pe care Japonia le-a facut celor cuceriti.

Nu in ultimul rand, japonezii au incercat, astfel, sa intre in gratiile americanilor. “În cazul în care americanii doreau să creadă că bomba a câștigat războiul, de ce îi dezamăgesc?” – a spus istoricul japonez Asada Sadao intr-un interviu dupa razboi.

“Dar, de asemenea, [aceasta explicatie] a servit interesele SUA. În cazul în care bomba a câștigat războiul, atunci percepția puterii militare americane ar fi consolidată, influența diplomatica a Statelor Unite în Asia și în întreaga lume ar crește, iar securitatea SUA va fi consolidata. […] În cazul în care, pe de altă parte, intrarea sovieticilor în război a fost cea care a determinat Japonia să se predea, atunci sovieticii ar putea pretinde că au putut să facă în patru zile ceea ce Statele Unite nu au putut să facă în patru ani, iar percepția despre puterea militară și influența diplomatică sovietică ar fi consolidată”, argumenteaza Ward Wilson care se intreaba ce să mai credem despre armele nucleare în cazul în care prima lor mare realizare – miracolul capitularii subite a Japoniei – se dovedește a fi un mit?