1940: Armata Romana executa evreii din Dorohoi

romania_map_1940Un numar cuprins intre 50 si 200 de evrei din Dorohoi au fost ucisi de militarii Armatei Romane in data de 1 iulie 1940 intr-un act gratuit de razbunare.

Pretextul

Scanteia pogromului de la Dorohoi a constituit-o inmormantarea soldatului de origine iudaica Iancu Solomon. Acesta fusese impuscat, impreuna cu capitanul Ioan Boros si sublocotenentul Alexandru Dragomir, toti din Regimentul 16 Artilerie Bacau, intr-o confruntare cu trupere sovietice care patrunsesera in Tinutul Herta, tinut care nu figura pe harta cunoscuta de romani a pretentiilor rusesti.

Aici trebuie facuta o paranteza pentru ca s-a afirmat si inca este o versiune oficiala ca patrunderea Armatei Rosii in tinutul Herta s-a facut din greseala. Din nefericire, se pare ca nu este asa:

“[…]după ce la 26 iunie 1940, Molotov i-a remis o notă lui Gheorghe Davidescu, şeful misiunii diplomatice româneşti la Moscova, notă care cerea „înapoierea cu orice preţ” a Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei, situaţia s-a agravat deoarece Gheorghe Davidescu a refuzat să ia harta ataşată de sovietici la nota ultimativă. Harta includea Herţa în revendicările sovietice, deşi nu figura în textul notei ultimative. Întrucât guvernul român nu avea cunoştinţă de hartă, amplasarea exactă a noii frontiere sovietice a rămas necunoscută, fapt ce avu consecinţe dramatice pentru autorităţile româneşti şi trupele române staţionate în ţinutul Herţa. Sursa

Romanii, nu stiau, deci, ca rusii vor si Herta si nu se asteptau ca trupele sovietice sa patrunda pe acest teritoriu. Ca urmare, militarii romani au incercat sa-i instiinteze pe rusi ca au depasit zona care le fusese cedata iar rusii au crezut ca romanii se impotrivesc:

“În dimineata zilei de 29 iunie 1940 tancurile armatei roşii ocupă prin surprindere Herţa. Capitanul Ion Boros, Bateria 5 a Regimentului 16 Artilerie încearcă sa le oprească înaintarea, argumentând că zona nu fusese cedată prin convenţie. Este mitraliat, împreună cu sublocotenentul (r.) Alexandru Dragomir şi soldatul Iancu Solomon. Dragomir, rănit grav la picioare, ar fi putut fi salvat, dar sovieticii i-au interzis medicului român să-l panseze. Moare, peste o jumătate de oră, din cauza hemoragiei. Sovieticii trec cu tancurile peste tunurile românilor, dar la 11 km. de Herţa, în punctul numit Stejarul Scorburos îi aşteptau trupe ale Regimentului de Artilerie Bacău. Comandantul regimentului, colonelul Bota ordona foc de avertisment. Surprinse de hotărârea românilor, trupele bolsevice se opresc”. SURSA

Masacrul

Inmormantarea celor trei militari s-a stabilit pentru ziua de 1 iulie. Soldatul Iancu Solomon urma sa fie ingropat in cimitirul evreiesc, drept pentru care din Regimentul 29 Infanteria s-a desemnat o garda de onoare cu drapel si gornisti din zece soldati de origine evreiasca. Dupa ce s-au tras salvele de onoare si s-a terminat ceremonia, cei zece soldati s-au indreptat spre poarta cimitirului, unde au fost asteptati de militari din Regimentul 3 graniceri.

Cei zece au fost dezarmati si dezbracati de uniforma romaneasca si apoi impuscati.

Şapte au fost ucişi pe loc, ceilalţi fiind răniţi. După moarte, s-a pus în mâinile sergentului-major evreu o mitralieră, „mărturie” că a tras în soldaţii români. În atmosfera de groază care s-a instalat, o parte din cei prezenţi au încercat să fugă printre morminte, iar câteva femei cu copii şi câţiva bătrâni au încercat să se ascundă în casa mortuară. Un grup de soldaţi români din regimentul menţionat a înconjurat casa mortuară, i-a obligat pe evrei să iasă de acolo, i-a scos din cimitir şi le-a ordonat să intre în sanţul de lângă gardul cimitirului unde i-a executat . În oraş, panica în rândul evreilor s-a amplificat în momentul în care soldaţii au pătruns pe cele trei străzi principale, unde se aflau cele mai multe locuinţe şi prăvălii evreişti. Soldaţii români au devastat locuinţele şi prăvăliile evreilor, au bătut fără milă pe oricine le ieşea în cale, dar cele mai condamnabile fapte au fost omorurile săvârşite cu bestialitate împotriva unor oameni lipsiţi de apărare. Astfel, Adam Calmanovici a fost împuşcat după ce i s-au tăiat organele genitale. Doi bătrâni, Eli şi Feiga Rizel, au fost omorâţi după ce li s-au tăiat urechile. Rifcăi Croitoru i-au fost tăiaţi sânii. Herşcu Croitoru a fost omorât după ce i-au smuls barba şi i s-a dat foc. Bercu Aclipei „a fost scos din beci şi silit să arate unde sunt banii. După ce a predat totul, l-au împuşcat în curte” . Hana Petraru a fost împuşcată de un vecin: „îşi aştepta logodnicul, concentrat, care trebuia să vină cu armata în retragere. Auzind că vin soldaţii, a scos, fericită, capul pe fereastră, să vadă dacă vine el”. Sursa

Exista relatari ca numerosi romani conduceau militarii la casele evreilor, indicandu-le unde locuiesc acestia.

Deasemenea, exista si numeroase cazuri in care romanii au ascuns familiile de evrei si le-au salvat viata.

Există totodată şi numeroase mărturii scrise şi orale înregistrate de la evrei din Dorohoi (inclusiv Marcu Rozen)
care au fost salvaţi de vecini, prieteni sau cunoscuţi români din oraş, fiind adăpostiţi în casele şi proprietăţile acestora, dar şi cazuri de ofiţeri şi subofiţeri români (de pildă, generalul Constantin Sănătescu, comandantul Corpului 8 Armată, căpitanul Stino, locotenenţii Nimereanu, Alexandru Atanasiu şi Ion Gaia, sergentul Gheorghe
Olteanu) care au luat măsuri menite să-i protejeze pe evreii din oraş, indiferent că erau civili ori militari, prevenind astfel masacrele şi spolierile. Sursa

Violenţele au īncetat doar la intervenţia generalului Constantin Sănătescu, comandantul Corpului 8 armată, care l-a mustrat pe generalul Theodor Şerb, comandantul Corpului grănicerilor: “Mă surprind aceste acte de banditism din partea unei trupe pe care o socoteam a fi o trupă de elită”50. El cerea o anchetă asupra celor īntāmplate şi pedepsirea vinovaţilor. Īntr-adevăr, Corpul 8 armată şi Corpul grănicerilor au efectuat anchete, stabilind că o mare răspundere revenea căpitanilor Gheorghe Teoharie şi Constantin Serghie.

Documentele anchetelor relevă faptul că cei implicaţi au īncercat să escamoteze faptele, afirmānd că totul se datorează panicii produse ca urmare a răspāndirii zvonului că “vin ruşii” şi unor acte de agresiune comise de unii evrei din localitate asupra unor militari romāni, fapt complet nereal. Totuşi, nici unul din cei īnvinuiţi nu au fost deferiţi Curţii Marţiale. Īn schimb, armata a dat pedepse administrative (mutări şi scurte perioade de arest) ofiţerilor şi soldaţilor implicaţi. SURSA