1919: Ocuparea Pocutiei de catre Armata Romana

Harta-Pocutiei-din-1919In primavara lui 1919, in timp ce Romania se gasea prinsa intr-un conflict pe doua fronturi (cu rusii la est si ungurii la vest), Guvernul decide sa deschida al treilea front: in nord.

Anul 1919 nu a fost, cum s-ar crede, un an al pacii dupa incheierea formala a razboiului. Intr-adevar, Puterile Centrale au fost infrante, insa, Revolutia din Rusia si destramarea Austro-Ungariei au declansate numeroase alte conflicte de mai mici dimensiuni.

Context

Unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei de la 1 decembrie 1918 trebuia pusa in practica insa Guvernul maghiar refuza sa retraga trupele pe aliniamentele stabilite de Conferinta de la Paris. In est, dupa unirea Basarabiei cu Romania, aveau loc ciocniri de granita intre trupele noastre si cele rusesti; mai mult, la 1 mai 1919, se primeste un ultimatum din partea rusilor pentru evacuarea Basarabiei. Link

Romania parea prinsa intr-un conflict pe doua fronturi. In acest context, destul de nesigur, in nord izbucneste un conflict intre Polonia si Republica Populara a Ucrainei de Vest, care se organizase pe teritoriul fostelor provinci austro-ungare Galitia, Transcarpatia si a unei parti din Bucovina.

Pocutia

Pocutia facea parte, initial, din regatul Rusiei Kievene. La 1325 a fost ocupata de Polonia si anexata patru ani mai tarziu. In 1388, regele polonez Władysław II Jagiełło, care avea nevoie de bani pentru a se lupta cu cavalerii teutoni, imprumuta o suma de bani de la voievodul Petru I al Moldovei, lasand ca garantie Pocutia.

Provincia devine proprietate a voievodului moldovean, chiar daca, formal, facea parte in continuare din Regatul Poloniei. La 1498, Pocutia este invadata si cucerita de Stefan cel Mare, ca pedeapsa pentru invadarea Moldovei de catre regele polonez Ioan Albert, un an inainte (invazie sfarsita cu celebra Batalie de la Codrii Cosminului).

La 1531 Pocutia este recucerita de la Petru Rares, provincia ramanand poloneza pana la 1772, cand intra sub stapanirea Habsburgilor.

Invazia

Razboiul dintre polonezi si ucrainieni incepuse in decembrie 1918. Miza o constituia Galitia, o provincie care cuprindea majoritar teritoriile poloneze ocupate de habsburgi la 1772.

Polonezii, inarmati si echipati de Antanta, au declansat o ofensiva pe 14 mai 1919, in ciuda solicitarilor francezilor de a nu utiliza impotriva ucrainienilor materialul militar furnizat.

Cu o saptamana inainte, la 8 mai, premierul roman, Ion I. C. Bratianu, avansase ideea ca Romania sa ocupe Pocutia, pentru a se crea un coridor sanitar care sa separe Cehoslovacia si Ungaria de influenta sovietica si, in plus, sa consolideze pozitiile Romaniei si Poloniei.

Maresalul Józef Piłsudski accepta propunerea si, la 24 mai 1919, Divizia 7 Infanterie intra in Pocutia. Dupa trei zile, soldatii romani fac jonctiunea cu polonezii in zona Kałusz.

Ocupatia a durat pana la finele lui august, cand in provincie intra trupele poloneze iar romanii se intorc in tara.