1916. Un commando englez la Curtea regelui Ferdinand

Apropierea trupelor germane de campurile petroliere de pe Valea Prahovei a determinat Anglia sa trimita un “commando” care sa arunce in aer sondele si rafinariile. Acesta a fost condus de Sir John Norton-Grifiths, viitor manager al Arsenal Football Club.

NPG 4333, Sir John Norton-Griffiths, 1st Bt
Fire and Brimstone at Ploiesti-1916-1

Incendiu la Brimstone Ploiesti in 1916
Ploesti Oilfields in 1916 after destruction by British Sappers

Ploesti oilfields Romania 1916  4
Ploesti oilfields Romania 1916  6
Ploesti oilfields Romania 1916
Campurile petroliere de la Ploiesti, dupa distrugerea lor de catre englezi
Norton_Griffiths_WF
Nortin-Griffith, pe frontul de Vest. Legenda spune ca era urmat in permanenta de un Rolls-Royce plin cu vinuri fine

Sa nu ne imaginam ca o echipa de militari antrenati zi si noapte s-au parasutat peste zona petrolifera, au minat sondele si apoi s-au retras profitand de panica starnita de incediere depozitelor de petrol.

De fapt, englezii au venit pana la Bucuresti pe Marea Baltica si apoi cu trenul, prin Rusia. Actiunea lor a fost aprobata de autoritatile romane, chiar daca nu cu toata inima, in ciuda promisiunii ca Anglia va suporta cheltuielile de reconstructie. In acelasi an, Guvernul britanic a cumparat intreaga productie de cereale a Romaniei tocmai pentru a nu fi vanduta nemtilor. Granele au fost depozitate in gari si distruse tot de englezi.

Cine era John Norton-Grifiths?

Particula “Sir” si-a adaugat-o in timpul vietii; nu s-a nascut, deci, intr-o familie de nobili. Prin 1888, la 17 ani, fuge de acasa pentru a se inrola in Garda Regala. Dupa un an il gasim in Africa de Sud, muncind in domeniul excavatiilor si mineritului, domeniu in care va face cariera.

Lupta in Razboiul anglo-bur, avansand pana la gradul de capitan. Dupa razboi se implica in afaceri, primind contracte in Africa si America de Sud; compania sa a construit 100 de mile de cale ferata pe actualul teritoriu al Angolei.

In 1910 este ales membru al Parlamentului Britanic iar, in 1914, la izbucnirea razboiului inarmeaza pe cheltuiala sa un regiment de cavalerie si face presiuni asupra Ministerului de Razboi propunand saparea de tunele pana sub transeele nemtesti si aruncarea in aer a pozitiilor inamice.

Nu este bagat in seama decat dupa ce nemtii folosesc aceasta strategie cu rezultate devastatoare. In 1915 il gasim in Franta, unde pune la punct echipe de mineri care se vor ocupa de saparea tunelurilor si plasarea minelor sub pozitiile nemtesti.

Principala sa misiune a fost, insa, cea din 1916, pe frontul romanesc. Echipa coordonata de el a distrus 70 de rafinarii, 800.000 de tone de titei si a facut aproape imposibila extragerea petrolului romanesc de catre germani.

Dupa razboi se va ocupa, in continuare de afaceri iar intre 1928 – 1930 va fi directorul Arsenal Fotball Club.

La 20 septembrie 1930 pleaca sa faca o plimbare cu barca pe plaja Casino Hotel din Alexandria (Egipt). Este gasit mort, impuscat in tampla. Nu a fost gasita nici o arma insa medicul legist a decis ca a fost vorba de sinucidere.

Misiunea din Romania

La trei luni dupa ce Romania declarase razboi Germaniei si Austro-Ungariei, aproape doua treimi din teritoriul tarii era deja sub ocupatie straina. In cateva zile Bucurestiul putea sa cada. Cu cateva saptamani inainte, insa, din vestul Europei pleca o echipa engleza condusa de colonelul (grad acordat temporar) John Norton-Grifiths. Misiunea acestuia era sa impiedice germanii sa puna mana pe petrolul si cerealele romanesti.

La Bucuresti, colonelul Christopher Birdwood Thompson, atasatul militar al legatiei britanice, pregatise terenul. Familia regala fusese de acord cu distrugerea campurilor petroliere; oamenii de afaceri si militarii spusesera DA cu jumatate de gura in ciuda asigurarilor ca vor fi primi bani atat pentru petrolul distrus, cat si pentru refacerea instalatiilor.

O intrevedere cu Regina Maria

Echipa de sabotori englezi ajunge, dupa o calatorie lunga cu trenul de la Petrograd, la Bucuresti. Sunt primiti de Regina Maria si de printul George Valentin Bibescu, a carui sotie, Martha, era amanta atasatului militar englez.

“Domnilor, sunteti aici pentru un mare si periculos serviciu in slujba popoarelor aliate desi multi dintre oamenii nostri vor incerca sa va impiedice sa va indepliniti misiunea” – le spune Regina. Citind surprinderea pe fata englezilor, printul Bibescu explica faptul ca profiturile din industria petroliera depasesc limitele imaginatiei iar aliantele semnate de Rege ar putea fi considerate de unii mici inconveniente.

“Adica, sa nu ne asteptam la cooperarea Guvernului?” – intreaba Grifith.

“Te poti astepta la cooperarea mea, colonele” – ii raspunde Regina. “Din nefericire, politicenii si generalii au propriul profit. Ei se pregatesc sa formeze o comisie in care vei fi cooptat. Intentia lor este sa creeze un organism care sa respinga toate initiativele tale”.

Colonelul intreaba ce sa faca in acest caz, insa Regina il sfatuieste sa accepte si sa intre in comisie.

“In acest e conditii, cum imi voi indeplini misiunea” – intreaba englezul. Regina zambesti si ii spune:

“Ai fost ales pentru ca stii cum sa-ti faci treaba, colonele”.

Ii mai spune ca acea comisie trebuie lasata sa creada ca il va avea sub control pentru a-l lasa sa mearga pe teren, unde va fi insotit de printul Bibescu si oamenii sai.

“Dusmanul nu trebuie sa puna mana pe aceste resurse” – a mai spus Regina Maria, in finalul intrevederii.